2012, capăt de linie pentru Oscar Freire

Triplul campion mondial Oscar Freire a declarat că 2012 va fi anul în care se va retrage din ciclismul profesionist. Ultimul său pariu vor rămâne Jocurile Olimpice de la Londra, o competiție care i-ar completa palmaresul deja impresionant.

De fapt, această întrecere este singurul motiv pentru care va mai fugi și anul acesta. 2011 trebuia să marcheze retragerea sa din viața sportivă, dar mirajul aurului olimpic a fost mult mai tentant. De ce ar fi ratat ocazia de a străluci într-o cursă rezervată legendelor? Aceasta este o șansă cu care chiar și sportivii de cel mai înalt calibru se întâlnesc arareori…

Deși trecut de vârsta pe care o au sprinterii care fac legea în momentul de față, precum Mark Cavendish sau Andre Greipel, veteranul spaniol simte că mai are un cuvânt de spus și un ultim as în mânecă de jucat. A declarat că are în plan să câștige pentru a patra oară Milan-San Remo, să își imbunătățească locul 6 din Amstel Gold Race și să mai marcheze cel puțin o victorie de etapă în Turul Franței, dar niciunul dintre aceste obiective nu i-ar face retragerea mai glorioasă ca medalia de aur de la Londra, rezervată celui mai bun rutier.

Chiar dacă 2012 este începutul sfârșitului pentru Freire, spaniolul a ales să îmbrace tricoul echipei rusești Katusha, despărțindu-se de Rabobank, pentru care a evoluat timp de 8 ani, din 2003. Precedenta echipă dinaintea celei olandeze fusese Mapei-Quick Step, o adevărată gașcă de vedete. Așadar, rutierul spaniol a fost mereu în prima linie a ciclismului profesionist, atât prin echipele pentru care a concurat, cât și prin rezultatele obținute.

Oscar Freire este deja unul din monștri sacri ai ciclismului. Dar nu a mai prins forma de odinioară, lucru văzut din plin în 2011. De cealaltă parte, britanicii nu concep să piardă aurul chiar la ei acasă, iar trenul de mare viteză ce îl aduce pe Cavendish cu 200 de metri înaintea liniei de sosire, în viteză maximă, va funcționa fără cusur, iar de asta poți fi la fel de sigur ca și de faptul că soarele va răsări mâine dimineață. Și știm prea bine că sportul, și cu atât mai mult ciclismul, nu este o poveste cu final fericit. Cel puțin, nu mereu. Oare a lui Freire va fi?