Sfaturi pentru pedalatul pe munte, pentru începători

Acest articol este dedicat strict începătorilor, celor care nu au mai avut ocazia să pedaleze la munte sau celor care deja au fost o dată sau de două ori și nu li s-a părut o experiență foarte grozavă. Desigur, muntele nu este și nici nu va fi vreodată un loc de joacă asociat cu efortul lejer (exceptând poate bicicletele electrice), însă dacă ții cont de anumite reguli, poți transforma primele ieșiri la munte într-o experiență plăcută și nu una din care să te întorci atât de ostenit încât să afirmi că nu te vei mai întoarce prea curând pe acolo. Voi împărți acest articol în mai multe rubrici și voi încerca să explic cât mai clar și mai simplu câteva reguli de bază.

Traseele

Întotdeauna este bine să știi unde urmează să ajungi. Toți cei cu care am discutat în decursul anului și au prins repulsie față de traseele montane au ajuns în diverse locuri fără o pregătire bună și fără să cunoască traseul. Astfel, acești nu au făcut altceva decât să împingă limitele de efort la maxim, fiind epuizați după o tură mai consistentă. Ce trebuie să faci ca să te asiguri că poți parcurge un traseu fără să te întorci complet epuizat, este să te interesezi nu doar de lungimea aceastuia ci și de diferența de nivel, care, la munte, este foarte importantă. Nu de puține ori am văzut persoane care s-au plâns de faptul că un traseu montan deși părea scurt, să zicem de 30 de km, avea o diferență de nivel peste puterile lor. Astfel, dacă ești cât de cât antrenat pe teren plat, ia în calcul, pentru început, un traseu cu o diferență de nivel de maxim 2-300 de metri, ce se desfășoară pe o distanță de 25-30 de km. Acesta ar trebui să fie un început promițător. Ulterior, poți crește efortul.

Pe lângă diferența de nivel, trebuie să iei în calcul și gradul de dificultate al traseului: este vorba despre un forestier? Are multe porțiuni tehnice? Are urcări brutale? Toate aceste informații ar trebui să le ai la zi în momentul în care te avânți pe un traseu de munte.

Sfat: un traseu turistic, pe un drum forestier, este numai bun pentru a începe pedalatul la munte. De asemenea, drumuri mai izolate asfaltate, dar cu urcări medii, sunt de asemenea recomandate pentru începători. De preferat ar fi ca pentur început să rămâi în zone populate.

Bicicleta

Trebuie să-ți răspunzi sincer la această întrebare: bicicleta mea este cu adevărat pregătită pentru munte? O bicicletă de supermarket spre exemplu, care este echipată cu o furcă de slabă calitate sau cu un set de frâne ineficiente nu te vor ajuta nicidecum în a avea o experiență plăcută. De asemenea, în unele cazuri, îți poți pune chiar viața în pericol cu o furcă sau cu componente de slabă calitate, care nu sunt proiectate pentru a primi șocuri mai dure.

Iar aici nu este vorba doar despre calitate. O bicicletă potrivită pentru munte o să-ți ofere un confort mai bun, o stabilitate crescută și mai mult decât atât, rapoarte ideale pentru a putea urca pante mai abrupte. Spre exemplu, o bicicletă ieftină echipată cu o transmisie 3×7, nu-ți va oferi un raport ideal pentru urcare (presupunând că raportul pe car eîl vei folosi la urcare va fi oferit de foaia mică cu pinionul mare). Dacă dimensiunile foilor și a pinioanelor nu corespund, vei depunde un efort mai mare pentru a urca.

Nu în ultimul rând, poziția pe o bicicletă ieftină îți va provoca la un moment dat dureri de spate, iar asta se poate întâmpla dacă poziția pe bicicletă este prea strânsă, ghidonul prea îngust, manșoanele prea dure etc.

Sfat: o bicicletă decentă pentru plimbări recreaționale pe drumuri forestiere, are un preț orientativ de 1.600 – 2.000 de lei (nouă). Cu cât mai scumpă, cu atât are mai multe de oferit și te poate duce pe zone mai puternic denivelate. Spre exemplu, o bicicletă echipată cu o furcă mai bună, nu doar că-ți va oferi un confort mai mare, însă și controlul și stabilitatea bicicletei pe traseu, pe zonele denivelate, vor fi mult superioare.

Echipamentul

Dacă te avânți în zone mai puțin populate, ideal ar fi să ai și un GPS cu tine. Mai toate telefoanele moderne conțin unul, iar dacă ai o aplicație precum Strava instalată pe acesta, poți urmări traseul pe care ai mers și vei știi pe unde să faci cale întoarsă dacă te-ai rătăcit sau dacă nu mai poți continua.

Un rucsac este de asemenea obligatoriu: pune în el apă, hrană și neapărat o cameră, leviere și o pompă în cazul în care te alegi cu o pană de cauciuc. Ține cont că la munte sunt zone mai dure, cu pietre, care pot cauza o pană de cauciuc dacă presiunea din anvelopă este prea mică. O presiune care te ține departe de capsarea camerei este de 2.0 bar, deși s-ar putea să reducă din confort. Un set de imbusuri poate fi util în caz că ai nevoie să strângi vreun șurub. De asemenea, asigură-te că nu transporți mai mult decât ai nevoie, orice kilogram în plus îl vei resimți pe urcări.

În ceea ce privește pedalele, de preferat să utilizezi pentru început pedale platformă, cele clipless (sau SPD în limbaj popular) nefiind indicate pentru începători la munte. Trebuie mai întâi să lucrezi la tehnica de a scoate rapid pantoful din pedală.

Sfat: pe lângă cele menționate mai sus, este de preferat să faci o revizie temeinică bicicletei, în cazul în care vrei să mergi cu ea la munte. Nu uita casca și alte protecții – casca este obligatorie, iar protecțiile îți vor da o senzație mai mare de siguranță (mănușile, cotiere sau genunchiere). În mod special mănușile te pot proteja când cazi și te asigură că nu termin ziua cu bătături uriașe în palme.

Tehnica

Ultima, dar nu cea din urmă, este tehnica pe care o aplici pe traseu. Desigur, aceasta se perfecționează în timp și este nevoie de sute de ore petrecute pe bicicletă ca să poți parcurge în viteză secțiuni dificile, însă sunt câteva lucruri pe care le poți aplica atunci când nu ai niciun fel de experiență.

Spre exemplu, pe urcări încearcă să păstrezi un ritm constant de pedalat, pe un raport cât mai simplu, fără însă să pedalezi nebunește (încearcă să nu depășești o cadență de 90 rpm). În momentul în care simți că ajungi la limită, mai coboară un pic ritmul, iar astfel vei putea parcurge întreaga urcare fără să ajungi să nu mai ai aer. În funcție de cât de abruptă este pantă, trebuie să știi că dacă te oprești în mijlocul urcării, sunt șanse să nu mai poți pleca de pe loc (deși asta se aplică pentru pantele foarte abrupte). Nu încerca să te urci pe bicicletă, mai bine o împingi. De asemenea, foarte important, nu schimba pe urcări când pedalezi în sarcină. Nu vei face altceva decât să pui presiune foarte mare pe schimbător, lanț și pinioane, iar schimbătorul sau urechea cadrului se pot rupe. În acest caz nu-ți vei mai putea continua drumul. Așadar, încearcă pe cât posibil să estimezi din timp cam ce raport ai avea nevoie ca să urci și schimbă înainte de urca și nu atunci când urci. Dacă este neapărat nevoie să schimbi când urci, acționează maneta schimbătorului, iar până când lanțul trece de pe un pinion pe altul, încearcă să pui presiune cât mai mică pe pedală. Tehnica aceasta nu va funcționa cu succes pe urcările extrem de abrupte.

La coborâre, nu subestima traseul. Analizează-l în permanență, iar privirea trebuie să fie mereu în față. Nu te uita la roată căci nu vei vedea ce urmează. Calculează-ți traseul din timp la trecerea peste pietre, bolovani sau rădăcini. De asemenea, dacă acestea sunt umede, vor fi mult mai alunecoase, așadar ai nevoie de atenție sporită. În cazul în care ajungi la o porțiune prea abruptă, este indicat mai degrabă să cobori de pe bicicletă decât să te avânți și să te panichezi. Cea mai frecventă greșeală este acționarea puternică a frânei de față, ceea ce duce la faimosul zbor peste ghidon. În orice caz, reține faptul că la orice coborâre, oricum vei acționa frâna de față decât cea de spate, însă este o tehnică pe care o dobândești în timp, iar astfel vei știi exact câtă presiune să pui pe manetă cât să nu zbori peste ghidon și să ajungi în siguranță la baza coborârii.

Sfat: dobândirea tehnicii înseamnă să petreci cât mai multe ore pe bicicletă, pe trasee mai dificile. Nu aborda un traseu dificil din prima, nu o să fie deloc o experiență plăcută. Nu schimba vitezele în sarcină și nu acționa frâna de față brutal.

Concluzii

În numeroasele ture pe care le organizăm pe munte, de regulă întrebăm participanții care este nivelul lor. Unii dintre ei se supraestimează, o eroare care te poate costa timp. Indicat este să fii sincer cu tine și cu ceilalți, căci astfel poți transforma totul într-o experiență plăcută. Pe de altă parte, am întâlnit mulți participanți care au vrut să-și depășească limitele și chiar au reușit, însă fără a risca inutil. Până la urmă la asta pot rezuma întreg articolul: nu forța nota acolo unde nu ești sigur, verifică traseul pe care urmează să pedalezi (din punct de vedere al distanței și diferenței de nivel) și nu uita să ai la tine echipamentul de bază: cască și un rucsac, din care să nu lipsească apa, hrana și cele necesare înlocuirii unei camere sparte.