Prim contact: noile schimbătoare electronice Shimano XTR Di2

De ceea ce ți-e frică, nu scapi. Iar de ceva vreme încoace mă presa o angoasă cum că m-aș putea întâlni cândva cu un sistem de transmisie electronic pentru MTB-uri. Iar asta se întâmplă din două motive: nu sunt de acord cu electronica pe biciclete și nici nu aș fi vrut să-mi placă, în directă legătură cu primul motiv. Și cum reacționezi când vezi ceva despre care ai o idee preconcepută? Păi, îi dai târcoale, încerci să născocești câteva dezavantaje, cum că ar fi greu sau că rămâi fără acumulator și te mănâncă urșii în vârf de munte și multe altele.

Dar iată că am avut o scurtă ocazie de a vedea cum funcționează aceste schimbătoare. Nu sunt la prima încercare, căci deja în 2012 am avut ocazia să testez schimbătoarele Ultegra Di2, la fel de electronice ca și acestea, însă am remarcat câteva diferențe impresionante.

Așadar, împotriva voinței mele, vă voi spune cum am fost convins că acest sistem electronic, care îl bate la performanțe pe cel mecanic. XTR Di2 era instalat pe un Cube Elite C68 SLT, bicicleta lui Andy Brunner, un hardtail de 9 kg, cu un preț de aproximativ 8.000 de euro. Aproape de pragul de 1.000 de euro/kilogram. Lăsând la o parte faptul că și bicicleta în sine a fost impresionantă, să trecem la ceea ce ne interesează cel mai mult.

Cum funcționează Shimano XTR Di2?

Asemenea schimbătoarelor mecanice, însă totul se întâmplă electronic. În cazul XTR Di2, ai la dispoziție o singură manetă, chiar dacă utilizezi un angrenaj cu două sau cu trei foi. Exact, o singură manetă care rezolvă tot. Există un centru de comandă, un acumulator și un display care-ți arată în permanență în ce viteză de afli. Când ajungi pe pinionul cel mare sau cel mic, vei fi anunțat printr-un sunet că mai mult nu se poate. Pe scurt, când padela primește un impuls, face exact ceea ce-i ordoni. Urcă sau cobooară pinioane.

Cum se simte pe traseu?

Foarte rapid. Mai rapid decât orice alte schimbătoare pe care le-am testat până în prezent. Partea delicioasă însă de abia acum urmează. Ai o singură manetă, însă aceasta este sincronizată atât cu schimbătorul de foi cât și cu cel de pinioane. Asta înseamnă că în cazul în care vei continua să urci lanțul pe un pinion mai mare, schimbătorul de foi automat va trece lanțul pe foaia mai mică. Și invers. Mai mult decât atât, mi se pare halucinant faptul că poți programa chiar tu funcționalitatea schimbătoarelor. Ai dreptul la două astfel de setări, iar le vei face întocmai: una pentru urcări, alta pentru coborâri. Și bineînțeles că poți schimba aceste setări din mers.

Cursa padelelor este relativ scurtă, iar efortul de schimbare aproape inexistent. Motorașele de pe aceste schimbătoare sunt mult mai puternice decât cele adresate cursierelor, ca să prevină situații dificile, precum pedalatul prin nămol până la glezne. Schimbarea are loc imediat, fără să-ți mai dai seama ce se întâmplă, iar cei de la Shimano mă lămuresc: cu până la 25% mai rapid decât unul mecanic.

Acumulatorul are o autonomie, în cel mai rău caz și cuplat cu sistemul electronic al suspensiilor CTD, de 300 de km. La mers normal și fără a fi cuplat la susupensii, autonomia ar trebui să fie de 2 ori mai mare. În orice caz, confiom japonezilor, acesta se încarcă în doar 90 de minute. Dar totuși ce se întâmplă dacă rămâi fără acumulator? În prima fază, schimbătorul de foi se va opri, iar în faza următoare, schimbătorul de pinioane, însă lanțul va rămâne pe raportul pe care l-ai ales înainte să se consume definitiv acumulatorul. Îți alegi un raport ideal și îi dai bătaie spre casă.

Deși schimbătorul electronic este mai greu decât cel mecanic, per total obții un avantaj de aproximativ 50 grame față de versiunea clasică (dacă folosești un singur schimbător, deși poți folosi și două dacă dorești să controlezi independent schimbătorul de foi – dar nu are niciun sens). Evident că diferența nu interesează pe nimeni atât de mult, însă sunt surprins totuși că au reușit să reducă greutatea în condițiile în care Di2 folosește și un acumulator!

De ce aș cumpăra un set?

Mai vrei și alte motive decât cele enumerate mai sus? În curse poți să mergi la fel de bine și cu cele mecanice, însă aici e vorba de plăcerea creată de viteza foarte rapidă de schimbare și de sunetul motorașului care-și face treaba fără să comenteze. Un XTR mecanic schimbă foarte precis, însă nu la fel de rapid ca cel de față. Cel electronic rămâne reglat ca în prima zi, căci nu mai ai pierderi pe cămașă, nici cabluri care să se întindă în urma uzurii. De asemenea, îl cumperi pentru a te impresiona în primul rând pe tine, apoi pe ceilalți. Problema este că reușește să creeze dependeță foarte rapid, însă prețul de achiziție de aproximativ 1.400 de euro s-ar putea să-ți dea un pic de gândit. Recomandat este să ai un cadru cu cabluri trase pe interior Di2-ready, căci altfel riști să rupi firul și distracția se încheie rapid. Și ca să revin la ceea ce spuneam la începutul articolului, nu mai sunt deloc sceptic, însă nu sunt pregătit să achiziționez unul așa cum s-a întâmplat în multe cazuri ale bicicletelor sau componentelor testate. Dintr-un singur motiv: o să mai aștept câțiva ani, ca să se mai ieftinească.