Noile Shimano XT M8100 și SLX M7100, versiunea 2020: prim contact

Vizita la Eurobike Demodays a fost un bun prilej pentru a lua contact cu noile game Shimano XT M8100 și Shimano SLX M7100, versiunile 2020. Practic, XT-ul era atât de răspândit pe mai toate bicicletele de test că aproape nu mai aveai cum să scapi de el. Dacă în prima zi mă uitam cu imensă admirație la ce design au putut născoci japonezii, a treia zi deja aveam impresia că le folosesc de mai bine de un an.

Desigur, designul nu este totul. În primul rând ar trebui să fii impresionat că cei de la Shimano au decis să lanseze direct și transmisia cu 12 pinioane pentru gama SLX. N-au mai așteptat încă un an ca să facă acest pas. Apoi, ce este de reținut, aceste noi transmisii cu 12 pinioane pe care momentan le întâlnim pe gamele XTR, XT și SLX reprezintă începutul unei noi ere pentru japonezi. Este o schimbare de generație, iar în centrul noului univers stă caseta Microspline. Da, asta înseamnă că noul nu mai este compatibil cu vechiul, așadar dacă îți trecea prin cap să faci un upgrade la 12 pinioane folosind butucul tău vechi Shimano, ei bine, nu se poate. Vei avea nevoie și de un nou butuc. În mod surprinzător, judecând după manevra celor de la Sram cu gamele entry-level NX sau SX, care au construit compatibile cele 12 pinioane cu casete Shimano, japonezii chiar au rupt vechea foaie de pe planșă și au început de la zero. Iar de la zero înseamnă că vechea tehnologie va rămâne în istorie, făcând loc unei noi generații de butuci și evident, de transmisie, căci despre asta vorbim.

Voi începe cu noua gamă Shimano SLX care cred că m-a impresionat mai mult decât XT-ul din simplul motiv că nu m-aș fi așteptat niciodată să arate atât de bine. Dacă-i scot logo-ul și îi arăt piesele cuiva care nu știe nimic despre această nouă gamă, iar mai apoi îi spun că acestea sunt noile XTR probabil că mă va crede imediat. Ar putea eventual să le apriximeze greutatea în mână și să simtă că ceva e putred la mijloc, apoi s-ar uita probabil la patina schimbătorului sau la manetele de frână și va înțelege că l-am păcălit, dar fără niciun dubiu, la prima vedere ai impresia că în față ți s-au așternut piese de top și nu unele mid-level. Mă simt nevoit apoi să continui tot cu aspectul: schimbătorul de pinioane pare ceva construit de extratereștrii și împrumută mult din design-ul noului XTR care oricum sunt sigur că a fost desenat de ființe din alte lumi. Mă mai uit apoi și la forma brațelor angrenajului sau a foii și îmi susțin punctul de vedere de mai devreme. Și conchid cu frânele, care chiar dacă nu vin cu vreo formă revoluționară, sunt mai smart, poate mult mai smart, decât înainte. În fond, cred că este pentru prima dată când nici măcar nu-mi mai doresc ca această tehnologie să fie disponibilă pentru gamele de intrare, gen Deore sau Alivio. Pur și simplu se potrivesc perfect cu aceste 3 game (XTR, XT și SLX).

Dar gata cu discuțiile despre aspect. Dacă va fi să câștige vreun concurs de frumusețe, atunci japonezii ar trebui să le înscrie la Red Dot Design Award și vor decide câțiva specialiști în estetică dacă am dreptate sau nu. Funcționalitatea este cea care ne interesează în mod special, iar faptul că Shimano avea să vină până la urmă cu o transmisie de 12 pinioane a fost un eveniment îndelung așteptat. Unii chiar se întrebau dacă mai avea să se întâmple vreodată. La fel ca în cazul motoarelor electrice, cei de la Shimano au studiat și au testat intens înainte să vină cu o soluție concretă, ceea ce doar confirmă faptul că japonezii chiar își pun onoarea în joc când vine vorba de durabilitatea componentelor (dacă nu, știm bine ce se întâmplă). Judecând după tot ceea ce au oferit până acum, este clar că și noua generație de componente va fi la cote înalte (că tot veni vorba de judecată: judecând după proporții, putem să închidem câte un ochi la micile probleme apărute în trecut – judecând după volumele vândute, este aproape firesc să se mai întâmple câte ceva).

Ambele transmisii XT și SLX sunt disponibile cu 1 foaie și 12 pinioane în formatul 10-51 (dintele în plus constituie desigur motiv bun de dezbatere sau de miștouri la un pahar de vin când este comparat cu pinionul de 50 al celor de la Sram) sau cu 2 foi și 12 pinioane în formatul 10-45. Versiunea cu două foi n-am apucat s-o testez, însă ținând cont că am afirmat că 2×11 este singura transmisie de care vei avea vreodată nevoie, probabil că aceasta, cu un pinion în plus, nu poate fi decât mai bună. Tehnologia Hyperglide+ este disponibilă atât pentru XTR cât și pentru XT sau SLX și te asigură că schimbarea vitezelor se poate face fără întrerupere.

Schimbătoarele de pinioane sunt livrate cu rotițe mari (pulleys), cu 13 dinți și vor exista modele distincte pentru transmisia 1x sau 2x. Patina blocabilă a rămas inclusă (ShadowPlus), iar diferența se face la materiale, ușor la formă și la faptul că rotițele de la SLX nu au rulmenți, pe când cele de la XT au. Diferența de greutate este de aproximativ 30 de grame (287 grame XT și 316 grame SLX).

Caseta de pinioane este și ea responsabilă pentru buna funcționare a transmisiei, care apropo, este foarte rapidă, foarte precisă și are acel aer dur de Sram. La SLX nu se simte atât de mult, însă la XT cu siguranță vei simți schimbările mai dur/radicale/incisive – diferența dintre cele două fiind făcută cel mai probabil de arc. În ceea ce privește greutatea casetei, Sram rămâne în față. Spre exemplu, caseta X01 Eagle cântărește doar 354 de grame, pe când caseta Shimano XT – 470 de grame, Shimano SLX – 534 grame (10-51). Sunt curios cum se va răsfrânge această specificație în timp asupra durabilității. Iar Shimano parcă refuză să construiască componente ușoare din teama de a nu fi mai puțin fiabile. Japonezii…

Brațele angrenajului cât și foile arată spectaculos. Acestea vor folosi în premieră foi de tip Direct Mount (adio așadar celor 4 șuruburi) și vor fi disponibile în lungimi de 165, 170, 175 și chiar 180mm (de ce oare?). Mai mult decât atât, vor putea găzdui o foaie extra-mică cu doar 28 de dinți, până la una mai mare cu 36 de dinți. Astfel, cu foaia de 28 și pinionul de 51 vei obține un raport de 0.54, unul cu care și bunica mea ar reuși să urce cele mai abrupte pante (dacă ține cadența, desigur). Angrenajul XT cântărește 620 de grame, pe când SLX-ul, 631 de grame. O valoare care va naște multe dileme: de ce să cumpăr XT-ul când SLX-ul cântărește aproape la fel?

La nivel de manete de schimbător (shiftere), acestea urmează noul standard I-SPEC EV (da, încă un I-SPEC!). Schimbarea va aduce posibilitatea de a ajusta după bunul plac poziția shifterelor, astfel încât să fie cât mai ergonomice. XT-ul are padela de jos mai lungă și poate schimba două viteze în jos (atenție, am zis ÎN JOS!), pe când SLX-ul poate schimba doar una singură. O zonă cauciucată la nivelul contactului degetului cu maneta este prezentă pe XT, nu și pe SLX. Pur și simplu, XT-ul se simte mai bine, însă diferența de greutate dintre cele două este de doar 1 (un) gram. 120 vs 121 grame.

Lanțul are o greutate identică, de 252 de grame și desigur, este și el proiectat specific pentru cele 12 pinioane.

Video

Analizând diferența dintre cele două game, rezultă o diferență de greutate de doar 110 grame (aproximativ), dar o diferență de cost considerabilă. Ceea ce XT-ul era până în prezent, adică răspunsul la orice dilemă născută de universul bicicletelor – reprezentată de raportul performanță/cost, s-a transformat în noul SLX, noul rege nipon absolut al acestui raport sfânt pe care cu toții îl vânăm. Asta nu înseamnă că XT-ul este rău în vreun fel, doar că din punctul meu de vedere, pentru această nouă generație de componente, a fost detronat de fratele său mai mic. Harakiri? Nu e cazul, încă. Există o diferență la nivel de funcționalitate în ceea ce privește shifter-ul, dar și la feeling. XT-ul pare mai exact și mai sportiv, deși în realitate ambele game sunt aproape la fel de rapide. Iar mulți preferă să plătească pentru senzații, să nu uităm acest aspect.

La nivel de frâne ambele manete for avea levier din aluminiu, carbonul fiind rezervat pentru XTR. Au aceeași construcție de manetă cu colier de prindere amplasat în mijlocul manetei și cu un sprijin adițional spre capătul acesteia. Ambele vor fi oferite cu 2 sau 4 pistoane, iar de departe, etrierul cu 4 pistoane al lui XT arată cel mai bine. Chiar și plăcuțele cu radiator au acum altă formă, mult mai interesantă și mai high-tech. Dar cel mai high-tech se prezintă discurile de frână ale XT-ului, care merită o odă separată în 3 acte. Se inspiră din design-ul și mai futurist al discului XTR, care este fără doar și poate cel mai frumos disc construit vreodată, înglobând mult mai interesant ideea de IceTechnology. Fantele dese de aer au dispărut. Din miez iese acum o bucată din aluminiu cu o formă ușor stelară inspirată dintr-un Shuriken, care completează grosimea discului, deși pe suprafața ei nu va trece vreodată plăcuța de frână.

Mai multe despre funcționalitatea pe termen lung și despre prestațiile frânelor vă voi povesti imediat ce aceste componente vor ajunge și la noi, pentru testare. Până atunci cred că entuziasmul cu care am povestit aici este evident, însă la o întâmplare japoneză cu final neașteptat puțini s-ar fi gândit: să ai aproape toate motivele acum să alegi SLX-ul în detrimentul lui XT, pare ceva rupt din dramele coreene, mai degreabă decât din filmele de război japoneze.

Sayonara!

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro
Kronplatz, Italia