La discuții cu Gabriel Solomon

Gabriel Solomon în câteva cuvinte: participă la concursuri de MountainBike, la maraton, la cros sau la duatlon. Rezultă un atlet complet cu simțul umorului, cum rar găsim în peisajul românesc. Ce-l ajută să fie atât de bun dar și ce implică toate acestea pentru viața personală ne va spune în acest interviu.

1.Salut Gabriel! În primul rând felicitări pentru toate cele reușite până în prezent. Ai o participare impresionantă la competiții. Care a fost prima disciplină cu care ți-ai început viața de atlet?

Multumesc frumos.
Am inceput cu alergarea, prin mai 2008. Eram un geek care avea muschi doar la degete, aveam burta, ma culcam la 3 si ma trezeam la 12. Intr-o dimineata, am zis ca nu se mai poate si am iesit sa alerg. Prima oara mi-am scuipat plamanii dupa 2-3 km, dar fiind incapatanat, am continuat chinul. Cam intr-o luna am evoluat si am ajuns sa alerg cam 8-10 km la un antrenament, eram tot cu limba scoasa la final, dar terminam tura.

Am inceput sa caut pe google cum se alearga fara limba scoasa si asa am descoperit site-ul clubului meu actual de alergare Ro Club Maraton: maraton.info.ro, unde am descoperit multe articole despre nutritie, programe de antrenament etc. Aici am vazut un anunt despre prima editie a Maratonului International Bucuresti. Am cautat sa aflu ce lungime are un maraton (in afara de maratoanele de filme nu stiam altele), cam ce pregatire e nevoie. Dupa ce am aflat ca e nevoie de 4 luni de pregatire (exact cam cat mai era pana la maraton) pentru a alerga cei 42.195 km, m-am decis imediat: o sa alerg maratonul in toamna. Cu multa munca si putin noroc, am reusit sa fac asta intr-un timp respectabil pentru un amator la primul maraton: 3h 19min.

2.Cum au urmat toate celelalte? Poți să ne spui pe scurt un mic istoric?

De la maraton am trecut imediat la duatlon. Primul concurs a fost la Duatlonul Cetatea Brasovului, la o luna dupa primul maraton.  Ca sa continui nebunia de dupa marathon, m-am inscris si la cursa mare: 5 km alergare, 24 km MTB si alti 5 km de alergare.

Pe vremea aia nici nu aveam bicicleta, am inchiriat un MTB de la o firma din Brasov. Nu aveam mai deloc experienta cu bicicleta, cu atat mai putin cu  MTB-ul, dupa ce nu mai mersesem cu bicicleta din copilarie, am redescoperit-o cu o vara in urma in America, cat am fost acolo cu un program pentru student (Work & Travel). Mergeam in fiecare zi cu bicicleta cam 15 km, din necesitate, dar imi si placea. Aceasta lipsa de experienta a fost clara in cursa. La deal eu impingeam bicicleta, noroc ca aveam rezistenta de la maraton, iar pe coborarari imi tremuram genunchii cand incercam sa ii dau mai tare, cel putin asa credeam ca merg tare, impresie spulberata cand trecea unul pe langa mine ca avionul de zici ca eu stateam pe loc.

In anul urmator am continuat cu maratoanele de sosea, mi-am luat un MTB si am inceput sa particip si la alte concursuri de MTB. Am inceput, de asemenea, si maratoane montane, ultramaratoane (90km cu 7500m diferenta de nivel pozitiva) si curse de aventura (Carpathian Adventure).

De anul acesta am inceput sa iau mai in serios si partea de MTB, in prezent fac parte din echipa BikersTeam. Suntem o echipa noua, pasionati si cu ganduri mari. Va invit sa ne urmariti povestea pe pagina de facebook: https://www.facebook.com/EchipaBikersTeam

3.Pentru că ești foarte activ în viața sportivă, ajungi să neglijezi viața personală? Sau reușești să te împarți într-un mod fericit între cele două?

Aici e un mica preconceptie a oamenilor. Unii prefera ca seara, dupa birou, sa se relaxeze in fata televizorului, eu folosesc timpul acela sa alerg, care pe langa ca ma relaxeaza, imi ofera si beneficii vizavi de sanatate (si pot sa mananc ciocolata si inghetata fara sa imi fac griji de dieta :-p).

Cu siguranta, daca ai asteptari mai mari si doresti sa progresezi trebuie sa dedici mai mult timp antrenamentului, dar mereu se poate gasi un echilibru. In plus, odata ce te apuci de un sport, o sa iti formezi un nou cerc de prieteni cu care incepi sa iesi la antrenamente sau la mici iesiri in weekend. De multe ori dai microbul si prietenilor actuali. Cu alergarea eu am reusit mai putin, dar am multi prieteni care au inceput sa foloseasca bicicleta si acum uneori mai schimbam iesirile din oras cu o plimbare cu bicicleta.

4.Cât de des și cum te antrenezi săptămânal?

Prea putin pentru cat ar trebui sa ma antrenez din pacate sau din fericire. Spre norocul meu, reusesc sa ma mentin destul de in forma cu antrenamente putine. Pentru cei curiosi, pot urmari exact ce antrenamente am eu, pe adresa: http://fitness.strands.com/solomongaby

Niciodata nu am fost bun la sporturi cu mingea, la mine spui ca rachetele de badminton nu au struna, dar am o foarte buna rezistenta la efort. Nu stiu de ce si cat va mai tine cu antrenamente asa putine, dar deocamdata ma bucur de asta; cand nu o sa mai pot, o sa fiu nevoit sa dedic mai mult timp antrenamentelor.

5.Care este motivația principală care te ajută să-ți dorești mereu mai mult?

Pur si simplu imi place sportul cu toate bucuriile cu care vine. Imi place relaxarea din timpul antrenamentelor, sentimentul de satisfactie cand treci linia de finsh dupa o cursa grea, prietenii pe care ti-i faci intre oamenii care practica aceleasi sporturi.

6.O întrebare legată de nutriție. Nu toți sportivii cu rezultate bune urmează un anume program. Tu cum procedezi, ești strict în ceea ce privește alimentația?

Nici eu nu pot sa spun ca urmez un program anume. Am un pic grija la ce mananc, incerc sa evit fast-food, sa mananc mai multe legume, deobicei mananc carne de pui. Dar nu sunt foarte strict, mananc orice cand am o anumita pofta, chiar si o tochitura de porc. Asta e unul din avantajele care imi place la a avea o viata sportiva: poti sa anulezi sau sa micsorezi impactul unor “nebunii“ legate de nutritie.

7.Care a fost cea mai grea cursă de până în prezent la care ai participat?

Am avut mai multe curse mai grele, insa nu pot spune una care a fost cea mai grea. Defapt, nu toata cursa a fost grea, ci au fost anumite momente foarte dificile.

Daca ar fi sa aleg unul, ar fi din cursa de Carpathian Adventure din 2010. Eram de vreo 38 de ore in cursa fara somn, parcursesem 100 km de MTB si vreo 70 km de trekking si mai aveam 20 km pana la urmatorul checkpoint de unde urma sa ne luam bicicletele pentru inca 100 km de MTB. Era 2 noaptea si dupa ce am balaurit vreo 45 min in cautarea potecii, am mers vreun kilometru si ceva printr-un rau ca sa o gasim, am reusit sa intram pe un drumul forestier care ducea spre CP.

Acei 20 km pana in CP au fost cei mai lungi kilometri parcursi din viata mea. Mergeam pe automat, am avut momente in care faceam 2-3 pasi aproape adormit. Ca sa ma trezesc am inceput sa imi dau palme, ma ciupeam, faceam diverse lucruri ca sa ma tin ocupat: desfaceam betele de trekking si le strangeam la loc, imi desfaceam bretelele de la rucsac etc. orice numai sa nu adorm. Cand asta nu a mai tinut, am inceput sa merg mai repede decat colegii mei (era concurs pe echipe de 4 oameni), ma asezam in fund si cat ma ajungeau colegii si ma depaseau un pic reuseam sa atipesc 2 minute, apoi ma ridicam si alergam sa ii ajung, sa ii depasesc si repetam.

8.Și cea mai amuzantă întâmplare din timpul unei curse?

Una amuzanta care imi vine acum in minte: eram pe munte cu bicicletele si un proprietar de stana striga dupa noi:

– Ce cautati taica cu bicicletele p-aicia, bicicleta e de sosea, nu de munte.
– Tataie, astea sunt mai speciale si sunt de munte.
In timp ce ne indepartam, striga dupa noi:
– Daca tot ati ajuns, nu vreti sa ramaneti sa ma ajutati cu oile ca am ramas fara cioban si eu sunt batran si nu pot singur.
– Nu putem ca nu stim sa mulgem oile.
– Nu ii problema ca va invat eu, o sa va placa.
Eram la un concurs, asa ca nu am stat, dar poate la o tura de antrenament as fi zabovit un pic pe la stana cu batranelul, poate invatam si cum se mulg oile.

9.Întrebarea cu planurile de viitor este clasică. Dar te întreb altfel: ți-ai propus să ieși mereu pe podium, indiferent de competiția la care iei parte? Este o propunere realistă?

Eu nu imi propun sa ies pe podium, nu pot sa spun ca nu imi place cand se intampla, dar, in general, incerc mereu sa trag de mine la maxim in curse, astfel la final indiferent de rezultat, eu sunt multumit stiind ca am dat cat am putut. In cazul meu, practicand mai multe sporturi, nu poate fi vorba de performanta intr-unul dintre ele. Mie imi place sa le practic, nu neaparat pentru podium.

10.Mi-aș dori să adresezi câteva cuvinte, motivante dacă se poate, cititorilor FreeRider.ro și să-ți mulțumesc pentru timpul acordat acestui interviu.

Faceti miscare cat mai des, indiferent ca e vorba de plimbare cu rolele, o iesire cu bicicleta, alergat in parc sau o iesire la munte. O sa va simtiti mult mai bine, o sa fiti mai relaxati si o sa descoperiti ca sunt mai distractive decat iesirile standard in oras sau la film.

Poți afla mai multe despre Gabriel, pe site-ul personal la adresa www.gabrielsolomon.ro.