Caut și eu o cască de biciclist. Dar nu orice cască. Vreau ceva deosebit – și cea din imagine pare a fi deosebită, nu? Dar sigur nu o vreau. Nici cadou n-o vreau. Vreau ceva de care să simt că nu mă mai pot despărți, cum e șoarecele meu de pluș care stă pe ghidon. Casca mea are vreo 7 ani și a simțit destul de multe la existența ei, a mușcat țărâna și asfaltul de câteva ori și măcar o dată mi-a salvat probabil chiar viața.
Pedalând pe internet am descoperit că există o istorie documentată a acestui accesoriu ce se recomandă a fi purtat. Și pare logică afirmația conform căreia la început au fost capetele zdrobite! Da, căci istoria omenirii ne arată aproape zilnic că orice lege, regulă și măsură de precauție apare după ce pocinogul s-a întâmplat.
Cu siguranță că primii pedalatori nu s-au gândit la gravitatea rănilor din zona capului. Pe măsură ce s-a trecut la pavarea drumurilor, se pare că a crescut și numărul accidentelor, macadamul și asfaltul fiind practic neiertătoare și sporind inevitabil dorința de viteză. În jurul anilor 1880 utilizatorii de biciclete, reuniți prin cluburi, au început să discute despre accidentele aferente și așa a apărut casca confecționată dintr-o măduvă lemnoasă, un fel de plută. Acest material era sfărâmicios, dar la vremea aceea părea cea mai bună soluție.
La începutul anilor 1970 membri ai unor cluburi și grupuri de cicliști au observat că accidentele cele mai grave și cele mai frecvente cauze de deces de pe urma unui accident aveau legătură directă că rănile din zona capului. Ca urmare, o cască ar fi fost mai mult decât recomandată, chiar dacă unii cicliști au ignorat total acest lucru, cum de altfel se întâmplă și în zilele noastre. O serie de cicliști au început să folosească căștile de la hochei. Alții s-au îndreptat către diverse accesorii pentru cap, existente deja pe piață, care ofereau mai mult o iluzie de protecție.
În 1974, ”The Washington Area Bicyclist Association” (WABA), căutând cu disperare să afle informații legate de protecția brandului căștilor, a alcătuit un comitet – ”The Helmet Committee” – care să strângă date în urma a diferite testări. Asociația a colectat diverse căști din diverse surse și a pornit procesul de testare. Se pare că la vremea aceea căștile existente pe piață aveau un fel de calotă dintr-un material care nu rezista impactului și până la
Ei bine, istoria abia începe și pe ring apar numele unor producători precum Pro-Tec, Fastex, Giro, Hopus Technologies etc. etc. Bailen Bike Bucket – prima cască ajustabilă ca și dimensiune a circumferinței. Nici o ventilație, ambele carcase (interior și exterior) fiind din material dur.
În 1983 apare în publicația ”Bicycling Magazine” un material al lui Tom Balderson de la WABA, prin care utilizatorii au fost informați practic despre complexele diferențieri dintre tipurile de căști existente între timp pe piață. Articolul respectiv a rămas un reper foarte important, jucând rol de semnal de alarmă pentru cei interesați în propria protecție. A jucat și un rol important pe drumul ce s-a deschis către dezvoltarea standardelor care țineau de conceptul căștilor.
În 1986, designerul Jim Gentes a venit cu un model de cască pentru adulți prevăzut cu spații de aerisire și nici o capotă exterioară. El a înființat cu această ocazie Giro Sport Design (foto dreapta), comercializând noul concept care a constituit o mare realizare la vremea aceea prin greutatea mult redusă.
T
În 2001, compania Hopus Technologies / Aegis Helmets a dezvoltate o tehnică de confecționare folosind o carcasă dură (ABS hard shell). Cea mai eficientă formă pentru o cască în caz de accident este aceea care are forma unei mingi de bowling. Rotundă, cu suprafețe netede care alunecă bine și se freacă de caldarâm absorbind energia impactului, evitând în același timp orice tendință a căștii de a incomoda purtătorul sau de a-i ”smulge” gâtul. Aceste aspecte au fost testate și demonstrate în cercetări de laborator. În rest, forma căștilor a evoluat mai ales din considerente aerodinamice și de design, așa că oferta este mai mult decât generoasă!
Articol realizat de Anka Berger și publicat inițial pe blogul personal
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…
Vezi comentarii
Băieții au cerut permisiunea să publice articolul. ”Copiat” sună un pic incriminatoriu, Tudor. Te referi la ultima sau la prima fotografie? Dacă te referi la ultima, aia cu colectia de căști .... nefiind o poză detaliată, probabil nu au considerat-o relevantă pentru ”istoria” acestui accesoriu :-))
Cand ati copiat articolul din pacate nu ati copiat si poza cea mai interesanta..va las pe voi sa descoperiti care ;)