Tom, cum s-a schimbat modul de fabricaţie al cadrelor din oţel?

Una din legendele ciclismului mondial, unul din pionierii ciclismului montan, numele Tom Ritchey ar trebui să fie cunoscut de orice biciclist care pretinde că ştie ceva despre biciclete. Tom Ritchey este un maestru al oţelului şi în special al cadrelor de bicicletă construite din ţevi din oţel. Iată-l într-un interviu unde ne povesteşte despre cum s-a modificat procesul de fabricare al bicicletelor din oţel din 1989 şi până astăzi.

Care este diferenţa dintre un cadru Ritchey P-Series de acum 26 ani şi unul construit acum în 2015?

Tom Ritchey – Seria P de biciclete a început cu modelul P-23 în 1989, acum aproximativ 26 ani. Acela a fost momentul când a început cu adevărat povestea ţevilor Logic. Bicicletele erau create cunoscând cu adevărat valoarea beneficiilor oţelului şi dorind ca bicicletele rezultate să concureze în lumea curselor internaţionale. Concursurile de ciclism montan erau la modă si popularitatea creştea văzând cu ochii. Aşadar era o grămadă de marketing în joc.

Multe din echipele de fabrică ale mărcilor importante concurau pe noile biciclete din aluminiu care cântăreau în jur de 11 kg. Când Don Myrah a apărut concurând pe un Ritchey P-23 din oţel care cântărea cu aproape 1 kg mai puţin şi după ce a mai şi câştigat la cursa inaugurală a Campionatului Mondial de MTB, bicicleta a făcut cu adevărat senzaţie.

Bicicletele au fost lăudate dovedind că oţelul încă era un material important chiar şi pus faţă în faţă cu aluminiul de ultimă oră cu care lucrau toţi. Acele biciclete erau revoluţionare. Astăzi nu este o mare diferenţă între ultimele modele Ritchey şi seria originala P. Cam totul s-a făcut al vremea respectivă – analiză, profile, călirea. Mult din ce am aflat la vremea respectivă este încă aplicat la cadrele de azi, dar la care se adaugă şi câteva îmbunătăţiri importante. Noile biciclete dispun de un downtube tratat termic care se curbează pe măsură ce se apropie de head tube devenind foarte rezistent şi uşor în acelaşi timp.

Acest lucru oferă o degajare mai bună pentru furcă şi practic elimină nevoia utilizării unei întărituri care ar adăuga greutate suplimentară. Acest lucru, combinat cu ţeava head tube, care este forjată şi prelucrată, oferă o parte frontală a cadrului care este foarte rezistentă şi uşoară. Evident astăzi avem bicicleta P-Series în varianta cu roţi 650b cât şi 29er. Ştiam de avantajele roţilor mai mari încă din 1970 însă lumea nu era pregătită pentru noile roţi decât acum, recent.

Când ţevile Ritchey Logic au fost lansate pe piaţă acestea au schimbat regulile jocului. Ce s-a schimbat la ultima versiune de tuburi Logic?

Tom Ritchey – Ultima versiune a acestor ţevi este în mare parte identică cu originalul cu excepţia unor diametre mai mari şi a ţevii downtube modelate. Puţini îşi dau seama cât de avansate erau ţevile originale atunci când au fost lansate şi cât de puţin mai pot fi îmbunătăţite. Când am scos pe piaţă tuburile Logic a fost după 10 ani de fabricaţie a cadrelor folosind materialele existente acestea fiind gândite să fie asamblate prin mufe, cu diametre tradiţionale care nu se mai schimbaseră de 100 de ani. Nu se făcuseră încercări de îmbunătăţire a designului până când am apărut eu. Tuburile Logic au devenit noul standard pentru construcţia cadrelor din oţel lucru dovedit în viaţa reala de Team Ritchey, dar şi de alţi fabricanţi. Cele mai noi tuburi încorporează tot ce am învăţat atunci şi până în prezent.

După ce te-ai inspirat pentru bicicletele 2015 Ritchey cu cadru din oţel?

Tom Ritchey – Evoluţia stilurilor de dat şi popularitatea din ce în ce mai mare a noii dimensiuni de roată cu siguranţă m-au influenţat. Pentru anul acesta cele mai importante adiţii sunt ţeava head tube conică la P-650b şi P-29er şi modelul ce urmează a fi lansat Ritchey Timberwolf. Chiar dacă aceste ţevi conice nu sunt cu adevărat noutăţi versiunile noastre forjate şi prelucrate oferă aceleaşi beneficii ţevilor din oţel fără a fi penalizate de greutate. Dacă combini acest lucru cu greutatea redusă şi rigiditatea ţevilor călite curbate şi cu o parte frontală uşoară şi rigidă a cadrului vei reuşi să schimbi regulile jocului în ceea ce priveşte construcţia cadrelor din oţel.

Odată cu creşterea popularităţii carbonului de ce ar alege cineva să se dea pe biciclete cu cadru din oţel? Datorită nostalgiei?

Tom Ritchey – Oţelul are atât de multe avantaje, chiar şi azi. Nu este vorba doar de nostalgie. Cu siguranţă carbonul oferă avantaje, în special faţă de aluminiu. Carbonul poate fi uşor şi solid într-un spaţiu restrâns lucru pe care aluminiul cu greu îl poate obţine. Însă când vine vorba de pedalatul propriu zis pe respectivele cadre, o bicicletă din oţel oferă un confort greu de depăşit. Este suficient de uşoară, suficient de rigidă şi extrem de confortabilă în turele lungi şi grele. Mai sunt apoi opţiunile pentru dimensiunea cadrului, fiabilitate şi preţ. Din punct de vedere al performanţei materialului oţelul a fost dintotdeauna de referinţă. Confortul obţinut pe o astfel de bicicletă este râvnit, iar toate celelalte cadre sunt comparate cu idealul oferit de oţel. Din acest motiv oţelul durează în timp şi este motivul pentru care cicliştii se tot întorc la oţel.

Ce bicicletă foloseşti cel mai des?

Tom Ritchey – Îmi petrec mult timp pe tandemul Ritchey împreună cu soţia mea însă când mă dau singur folosesc un P-650b cu furcă rigidă. Este o bicicletă pură pe care o iubesc.

Ritchey a oferit sudura TIG (Tungsten Inert Gas) încă din 1980. S-a schimbat ceva de atunci?

Tom Ritchey – Personal am construit mii de cadre cu mâinile mele. După 40 de ani am aflat destul de multe despre construcţia bicicletelor. În 1985 am început să lucrez cu alţi fabricanţi care puteau face sudură TIG pentru tuburi Logic, fabricanţi pe care i-am instruit personal. Tehnica personală pe care am aplicat-o alături de partenerii mei este unica, iar după 26 de ani pot spune că am avut un rol foarte important în a-i învăţa pe unii dintre cei mai buni fabricanţi să sudeze un cadru din oţel la standardele Ritchey.

Iar tehnica s-a îmbunătăţit continuu. Ultimele noastre biciclete sunt superbe, de la geometrie şi calitatea sudurii la brazură şi alinierea finală. Încă mă ocup personal de supravegherea fabricaţiei însă calitatea este atât de bună încât nu trebuie să-mi fac prea multe griji.

Care este viitorul oţelului ca material de fabricaţie al cadrelor bicicletelor?

Tom Ritchey – Oamenii încearcă tot timpul să îmbunătăţească confortul mersului pe bicicletă. Fac acest lucru cu materiale ca titan sau oţel inoxidabil. Cu titanul este întotdeauna mai scump, iar reducerea greutăţii este mică beneficiul final fiind irelevant. Oţelul a fost bun şi acum 100 de ani. De fapt atât de bun încât s-s schimbat foarte puţin în acest timp. Aliajele bune au oferit unele din cele mai semnificative îmbunătăţiri. Acestea fiind spuse în viitorul apropiat va apărea din Est o nouă tehnică de metalurgie care promite o nouă generaţie de oţeluri cu calitate mult mai bună faţă de ce avem acum. Abia aştept să construiesc biciclete şi din acest nou metal.