Au trecut deja câteva zile de la finalul Carpathian MTB Epic și aș vrea să public niște păreri personale ale participanților, am ales însă persoane care au concurat la categoriile de amatori, pentru a vedea cum s-a simțit cursa din perspectiva celor ce vor să se bucure din plin de pasiunea lor la fel ca voi.
Alexandra Vulpe – câștigătoarea categoriei Open feminin amatori
Oportunitatea de a participa la Carpathian MTB Epic a venit din scurt, insa nu am putut sa o refuz. Promisiunea unor trasee unice cat si participarea internationala au fost principalele argumente care au castigat in fata mea pentru patru zile de mtb care cel putin in cifre aratau la fel de provocatore ca cele ale curselor consacrate din Europa. Traseele au fost intr-adevar brutale, de poveste (epice), mult peste forestierele abrupte dar ciclabile sau potecile cosmetizate cu pietris din Austria si nordul Italiei. In afara diferentei mari de nivel, dificultatea naturala a traseelor s-a apropiat de concursurile la care am participat in Cehia si Polonia: radacini, poteci nemarcate, rauri sau forestiere sparte, pe toate le-am regasit la CMTBE. Imi place ideea de poteca naturala si apropierea de natura e unul din motivele pentru care prefer MTB-ul si nu ciclismul de sosea. Si inca ceva: mult push-bike, dar asta e ceva subiectiv, in functie de pregatirea fiecaruia. Marcajul a fost fara probleme din punctul meu de vedere iar organizarea din cursa fara balbaieli, fiind incercata de cateva ori de vremea capricioasa. Suportul din afara cursei a fost peste asteptari, complexul din Cheile Gradistei oferind toate facilitatile necesare. La fel, partea de marketing si imagine a evenimentului s-a ridicat peste nivelul altor curse din Romania. In fine, CMTBE poate fi un eveniment de mountainbike etalon in Romanai din toate punctele de vedere si care suporta comparatie cu alte curse similare din Europa la care am participat. Pe mine m-a convins!
Ana Săftiuc
Pentru mine Carpathian MTB Epic a insemnat o regasire a MTB-ului pur. Traseele pe care le-am parcurs au fost superbe pentru ca au imbinat urcarile lungi si sustinute cu niste coborari care nu te lasau sa te relaxezi, tehnice, dar si cu peisajele din Bugegi si Piatra Craiului, unele dintre cele mai frumoase zone pe care poti sa faci MTB in Romania. Un alt lucru care m-a surprins intr-un mod extrem de placut a fost organizarea acestui concurs. In cele 4 zile pe care le-am petrecut acolo nu a trebuit sa am grija de absolut nimic: bufetul suedeze de dimineata si seara, recovery mealul de dupa cursa, micile cadouri dinainte cursei, zona de cazare care este minunata, traseele care erau marcate ca in palma, voluntarii mereu binedispusi si faceau totul ca sa te ajute. Dupa parerea mea, acest concurs trebuie facut de orice pasionat de MTB cel putin o data.
Valentin Iancu
Organizarea a fost perfectă (race village, mâncare, marcaj traseu, voluntari, check point-uri). Traseele ar trebui să fie mai ciclabile și un pic mai lungi, cu mai puțin pushbike. Ar fi ideal un 80 km cu 2400 m pe etapă. Având în vedere că 80% sunt amatori, să fie făcute pentru amatori. Vreau să menționez și că riderul care m-a impresionat cel mai mult e George Mănăstireanu.
Oli VR (Oliver Drăgan)
Cum a fost Carpathian MTB Epic? Mă așteptam să fie doar greu din punct de vedere fizic și atât. Am rămas însă surprins de sălbăticia traseelor și de complexitatea lor. Încă mă gândesc la coborârile tehnice ce au făcut deliciul fiecărei etape și parcă îmi e dor de ele. Mi-e dor de peisajele amețitoare, de voluntarii de pe traseu ce te aplaudau și te încurajau cu aceeași energie în fiecare etapă, de toată atmosfera din jurul concursului. Echipa de organizare a realizat un eveniment deosebit la care nu cred că a lipsit ceva. Singurul minus este că nu a durat mai multe zile iar întoarcerea la viața de zi cu zi a fost dezamăgitoare. Apropo, când încep înscrierile pentru 2019?
Horațiu Câmpian
În final aș vrea să spun și eu câteva cuvinte. În primul rând aș lăuda organziarea impecabilă și faptul că m-am simțit 4 zile răsfățat. Într-adevăr, de la sosire până la plecare totul a fost asigurat, nu a mai fost nevoie de absolut nimic! Nici măcar de geluri și izotonic dacă oferta organizatorilor te mulțumește! Trasee marcate perfect, puncte de alimentare cum am văzut doar afară…
Niciodată însă n-am pus valoare prea mare pe lucrurile astea dacă nu sunt susținute în spate de un traseu de excepție. Iar la Carpathian MTB Epic traseul m-a lăsat mască. Cu toate că trece prin zone pe unde mă dau des de ani de zile, organizatorii au reușit să găsească variante și poteci noi. Dar nu doar noi, ci cu adevărat uau! S-au folosit excelent de zona Padina pentru a aduce ceva proaspăt, au venit cu o etapă în Leaota cu două coborâri impresionante iar în ziua în care am pedalat prin Șirnea și Peștera, am descoperit o nouă variantă de a ajunge din Cheile Grădiștei, cel puțin la fel de frumoasă cu cele știute deja. La fel de impresionantă e și trecerea peste munte din Brusturet în Podul Dâmboviței, cu poteci single trail în urcare și în coborâre care te lasă cu gura căscată.
Puncte negative? Puțin de tot… Ziua cu Leaota consider și eu că e puțin cam exagerată. Nu m-a deranjat, am mers pregătit psihic, dar ceva mai ciclabil ar fi mult mai digerabil. Nu mă supăr însă dacă rămâne așa, e o provocare adevărată. Și ar mai fi că după 4 zile n-am găsit nicio poză cu mine… sper să se rezolve și să mai apară niște albume mai mari, nu doar cu selecții.