Andalucia Bike Race 2014: Zile bune și mai puțin bune

Mountainbiker înfocat, sau de fapt avid după orice înseamnă bicicletă, Wouter Cleppe a participat la Andalucia Bike Race 2014, prima cursă pe etape importantă a sezonului de mountain bike. Și, după cum obișnuiește, ne-a trimis povestea aventurilor sale iberice la cald, după finish-ul de săptămâna trecută al cursei. Continuăm articolul de ieri.

Etapa a-III-a, 25 februarie: Andujar-Andujar, 70km, 2.150m dif. de nivel

Azi e deja ziua a treia. Un cer albastru ne întâmpină de dimineață, dar asta nu înseamnă că totul va merge strună. Ziua a treia e cea în care începi să simți oboseala, de regulă. Ne trezim, luăm micul dejun și mergem la start unde nu era nici urmă de cerul albastru de mai devreme. Norii coborâseră peste Parcul Național Andujar, însă asta nu ne mai sperie după experiența zilei precedente. Așa că pornim în cursă.

Aceeași agitație specifică primilor kilometri și mă întreb dacă nu cumva ar trebui să iau lucrurile mai în serios sau poate ceilalți ar trebui să fie mai relaxați. Nu mai contează căci urmează o urcare scurtă, unde se triază plutonul. Primele 10-15 echipe o iau în direcția bună, după care remarc că lumea începe să scurteze traseul. Bram și cu mine mergem pe traseul desemnat, chiar dacă asta ne costă căderea pe poziția a 60-a. Totuși, nu venisem aici ca să trișăm.

În spate, agitația era permanentă, uneori cu accente vecine cu agresivitatea. Nu simt că am aparține de acest grup așa că o călcăm ca să avansăm. Bram iarăși are probleme, incetinim și, ca și cum nu ar fi destul, trebuie să ne oprim de tot căci îi căzuse șaua. Număr vreo zece echipe care ne depășesc, dar cel puțin pornim cu avânt hotârăt. Prindem din urmă, depășim și lucrăm în echipă, acolo unde avea dificultăți, eu împingându-l pe Bram. La punctele de alimentare mă grăbesc să iau apă și alimente pentru amândoi ca să nu mai pierdem vreme. Soarele iese dintre nori. Tot prindem adversari din urmă. Lucrurile merg bine.

Merg bine până la jumătatea etapei, mai precis, de acolo începând o porțiune de singletrack-uri tehnice. Nu știam la ce să mă aștept din partea lui Bram, dar se pare că și-a intrat în mână. Vegetația alpină prin care traversam ajuta la relaxare și trail-urile nu se mai terminau. De departe era cea mai frumoasă porțiune de până acum a întregii curse! La deal tot trebuie să îl ajut pe Bram, însă nici așa nu mi se pare că atingem ritmul care ne-ar asigura o clasare în frunte. La coborâre, el se descurcă mai bine ca ieri grație condițiilor uscate și, până să ne dăm seama, descoperim că mai sunt 8 kilometri până la final. Evităm două căprioare ce ne săriseră în față și ne pornim „motoarele” la turație maximă, cu un Bram parcă renăscut. Mai prindem câteva echipe pe ultima parte și încheiem pe locul 18. Nu e rău pentru o zi rea, nu-i așa?

Etapa a-IV-a, 26 februarie: Cordoba-Cordoba, 73km, 1.750m dif. de nivel

Urmează prima etapă din Cordoba. Aproape pierdem startul din cauza aglomerației din oraș, deci adio încălzire, dar norocul nostru e că avem 73 de kilometri la dispoziție pentru asta. Startul se dă direct pe off-road de data aceasta și o baltă mare de apă prin care trecem ne asigură că ne-am trezit. Foarte curând începe și prima cățărare a zilei, abruptă, lungă și pe bolovani, adică exact ce ne place și nouă! Bram parcă e alt om și înaintăm cu convingere pe traseu, depășind echipă după echipă. După urcare urmează o secțiune unde asfaltul alternează cu drumuri de pământ și deci putem crește viteza. Împreună cu alte echipe formăm un mic pluton și avansăm repede, însă poate că nu a fost cea mai inteligentă idee din partea lui Bram să ducă el trena. Odată ajunși la următoarea urcare, cei mai capabili din grup o iau înainte și se distanțează serios. Astăzi e o zi bună pentru noi, așa că reușim să recuperăm terenul pierdut pe plat și pe coborâre. După dificultățile de traseu ne regrupăm în pluton și pot zice că obținem o altă perspectivă asupra cursei. Kilometri zboară pedalând cu schimbul la trenă, iar toată concentrarea cade pe menținerea la parametri maximi ai acestei mașinării care este un pluton de cicliști. Nu îmi dau seama când trece timpul și când trec kilometri așa că ajungem la final repede. Locul 15 obținut ne face bucuroși pe amândoi!