Una dintre bicicletele cu care Joe Breeze (Breezer) a încercat să facă pionierat la finele anilor 80 a fost modelul Kite, denumirea fiind inspirată din forma cadrului. Breeze a mizat pe un cadru care să flexeze cât mai puțin, fiind rigidizat de o țeavă care unea partea frontală a bicicletei cu axul spate al roții.
Așa cum Breeze povestește, țevii principale a cadrului i-a fost adăgată ulterior o altă țeavă, care lega angrenajul de șa. În punctul de intersecție a celor două țevi, acționau nu mai puțin de patru forțe diferite, de aceea au fost necesare frânghiile din oțel, care să rigidizeze complet structura.
Bicicleta cântărea doar 11 kg, avea un headtube plasat la 71 de grade și un seat tube, la 73 de grade, deci o geometrie care amintește de zilele noastre. Cadrul era realizat din CrMo, cu pereți subțiri ai țevilor. Sistemul de transmisie era compus din linia de componente Shimano Deore XT (1990), iar dimensiunea roților era de 26 de inch. Toate cablurile erau trase prin interiorul cadrului, încă o specificație pe care o regăsim astăzi doar la bicicletele de top.
Cu acestă bicicletă, Joe Breeze a pus pe roți un concept complet funcțional, care îndeplinea încă de pe atunci cele mai exigente cerințe în materie de greutate și rigiditate. Bicicleta a fost produsă pentru expoziția Braunstein-Quay din San Francisco.
Etapa a 4-a a 4Islands Epic a adus o provocare scurtă, intensă și fără loc de greșeală: primul contratimp individual…
Maxxis este o marca extrem de iubita de practicantii de MTB de foarte multa vreme, eu cred ca mi-am cumparat…
Franele pe disc pentru biciclete sunt o piata dominata de destul de putini jucatori, cea mai mare parte a bicicletelor…
Vezi comentarii
Arata bine si foarte moderna pt vremurile respective insa nu a luat in clacul ca rigidizand cadrul cu franghiile de otel a facut bicicleta foarte periculoasa in cazul unui accident. Daca se intampla sa cazi cu bicla asta si nimereai exact in franghiile alea intinse de metal cred ca e mai dureros si taios decat o teava normala de cadru. Probabil din cauza asta nici nu a fost fabricata in masa, oricum e un exercitiu de design foarte interesant.