Vinerea trecută a venit probabil cea mai bulversantă veste din istoria ciclismului, atunci când Lance Armstrong, învingător de 7 ori consecutiv în Turul Franței, record absolut în această privință, a fost deposedat de toate victoriile sale din 1998 până în prezent. Adică, cele 7 victorii din Marea Buclă și multe altele pe lângă, o reputație solidă, câteva pagini de istorie și un puhoi de controverse au fost obliterate sau, după caz, soluționate de Agenția Americană Anti-Doping. Totuși, răspunsurile au ciudatul obicei de a da naștere altor întrebări. Până la urmă, Armstrong ce a fost? Un hoț meschin sau doar un hoț prins? O victimă a celor din jur sau a propriei persoane? Dar, în final, s-a făcut dreptate prin sancțiunea dură primită?
Problema situației lui Lance Armstrong este mai complexă decât pare la prima vedere, dar tocmai de aceea voi începe cu ceva simplu și la obiect, și anume, povestea lui pe scurt, așa cum a fost, sau cel puțin, așa cum am putut-o eu percepe. Ciclistul texan a cunoscut consacrarea în 1999, atunci când a câștigat prima dată Turul Franței. Era un vis împlinit, clădit de un american de rând crescut de o mamă singură, care a scăpat din ghearele cancerului care îl torturase în 1996. Și înainte de acea dată fusese un atlet de top, titlul mondial pe șosea câștigat în 1993 la Oslo stând mărturie. Dar revenirea sa în plutonul profesionist și victoria în Le Tour au fost de o manieră impresionantă. Șirul de victorii a continuat. Texanul și US Postal au făcut legea în Hexagon cu o precizie de metronom în fiecare lună iulie din 1999 până în 2004. În 2005, US Postal a trecut sub tutela Discovery Channel, dar dominația nu s-a clătinat. Armstrong și ai săi erau stăpânii incontestabili ai Turului Franței, chiar dacă multor europeni nu le cădea bine realitatea că un yankeu era îmbrăcat în galben de atât de multe ori. Desigur, și în acea perioadă acuzațiile curgeau gârlă. Toată lumea îl acuza de dopaj și aproape toți adversarii săi au fost impicați și/sau suspendați în afaceri de dopaj. Nume precum Richard Virenque, Jan Ullrich, Ivan Basso, Andreas Kloden ori Marco Pantani apelaseră la substanțe interzise și cu toate acestea, Lance Armstrong, cel care îi învinsese fără drept de apel, era curat ca lacrima. Ceva trebuia să fie necurat la mijloc. Dar de ce nu s-a dictat vreo suspendare? Lăsăm la o parte că texanul era un simbol al americanilor sau că tot el donase sume importante pentru lupta împotriva dopajului. Să fie vorba de influență? De reguli?
Mă abat puțin de la subiect și fac o paralelă. Mă uit la lumea modernă. Avem atât de multe tehnologii noi pe care le folosim, începând cu internetul și terminând cu o sumedenie de gadget-uri și suntem bucuroși. Dar nu ne-au făcut mai sociabili, mai frumoși ori mai inteligenți. Doar au schimbat regulile jocului. Cam aceeași problemă este și cu dopajul. De ce îi numim trișori pe cei care apelează la aceste substanțe? De ce nu ar fi și în ciclism interzise costumele sau bicicletele mai aerodinamice? Nu reprezintă oare tot un avantaj? Cine decide cât este de legitim acest avantaj? Dar trecând peste acest aspect, eu personal nu înțeleg de unde atâta îndârjire în ciclism privind dopajul. Din multe puncte de vedere, sportivii contemporani sunt ceea ce erau gladiatori Romei antice. Ofereau spectacol, ofereau divertisment maselor de oameni. Tot divertisment ni se aduce acum și când vedem un meci de fotbal, o cursă de atletism ori de ciclism. Sportivii se dopează pentru a oferi performanțe extraordinare, pentru a ne lăsa muți de uimire de fiecare dată când intră în arenă, fie că aceasta s-a numit cândva Colosseum sau i se spune acum stadion. Performanțele extraordinare aduc venituri pe măsură acestei industrii mondiale numit sport. Prețul accesului în această lume este dopajul. De aici încolo, te las pe tine să continui raționamentul legat de dopaj și cât de moral sau nu este. Cert este că ne place spectacolul, dar nu tuturora le plac trișorii…
Revenind la Lance Armstrong, este important de subliniat că el a fost deposedat de câștigurile sale pe baza unui proces intentat de USADA (Agenția Americană Anti-Doping). El nu a fost suspendat pentru vreo probă de urină ori sânge depistată pozitiv, ci pe baza declarațiilor foștilor săi coechipieri sau membri ai staff-ului său. Din câte știu, este prima suspendare dictată în urma unei astfel de proceduri. Deci, tot la reguli ajungem. Suspendăm un sportiv fără dovada irefutabilă, adică proba pozitivă?
Departe de a avea vreo simpatie pentru american, mă întreb mai multe lucruri. De ce lui i s-au retras titlurile și altora care au recunoscut că s-au dopat, precum Bjarne Riis, Jacques Anquetil ori Fausto Coppi, doar li s-a pus un asterix după nume, dar au rămas cu victoriile? Dacă tot se dorește dreptate, atunci dreptate să fie pentru toți! De ce a venit tocmai acum această suspendare și nu când Armstrong era la apogeu? Se repetă parțial cazul lui Contador? Și, mai ales, dacă până acum sportivii erau suspendați doar pe baza acelei probe pozitive, de ce acum se aplică un alt standard?
În final, da, cred cu tărie că Lance Armstrong s-a dopat. Nu am niciun dubiu. Toți marii campioni de dinaintea sa și de după el sunt bănuiți, asta dacă nu au fost prinși, că au făcut-o. Slabe șanse să fie el excepția. Și trebuie să plătească dacă a încălcat regulile. Dar unele lucruri trebuie făcute la timpul lor, nu mai devreme, nici mai târziu, respectând regulile după care a fost acuzat. Folosind logica din cazul texanului, nu ar fi corect să se ia la bani mărunți toți cicliștii care au câștigat cel puțin o cursă importantă?
Traian Goga,
Redactor FreeRider.ro
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
MANA SUS CINE VREA CA DOPAJUL SA FIE PEDEPSIT CU INCHISOAREA.
La un moment dat in viata noastra fie ca vreti sa recunoasteti sau nu ati trisat si voi ca si mine - PUNCT ! Nu am nimic cu LANCE , nu sunt PRO - NU sunt contra dar ceea ce fac ei este o nedreptate , L A a ajuns legenda , iar din punctul meu de vedere si logic ar fi ca daca nu l-au prins atunci , si nici 5 ani dupa (nici actele contabile nu se tin mai mult de 5 ani) nu mi se pare corect sa-i renege victoriile dupa 10 - 12 ani , + ce ati subliniat si voi mai sus referitor la declaratii ... pai suspenzi pe baza unei dovezi nu a unei declaratii , asta este o aberatie si nu face decat sa strice imaginea acestui om care la momentul actual lupta si ajuta pe cei care sunt bolnavi de cancer . Aici un + din partea mea - respect pt Lance si para si foc la USADA !
@Mugurel - Multe idei au fost denaturate in ultimii ani. Industria muzicala pune accentul si pe modul cum arata artistii, nu doar cum canta, unii o tin din operatie estetica in operatie estetica din acest motiv, asa ca sportul de performanta nu este nicidecum un domeniu singular.
@edd_lg - Nu as fi asa sigur ca acea liga nu exista, dar nu cred ca se recunoaste in mod public existenta ei. Pana la urma, hai sa facem un exercitiu de memorie si sa ne amintim de toti cei care au cazut pe teren si nu s-au mai ridicat.
Eu zic sa faca o liga unde nu numai ca-i lasa sa se dopeze, dar chiar sa-i oblige la o cantintate minima de droguri pe zi. Sa-i lase sa traga pana cand le explodeaza organele. Ar fi mult mai distractiv pentru public.
Hmmm, depinde din ce unghi privesti problema. Eu sustin ca atunci cand iti intoxici organismul cu diverse chimicale pentru a obtine performante, in final denaturezi ideea de baza a sportului, aceea de a-ti ameliora sanatatea. Si asta doar pentru "entertainment" - a se citi "bani". Citez din marii clasici: "eu stiu daca e bine?" :D
@Mugurel - tocmai asta voiam sa evidentiez. Sportul de cel mai inalt nivel este divertisment pur pentru mase pe seama capacitatilor fizice extraordinare ale unor oameni inzestrati. Sportul pentru sanatate este cu totul altceva si se afla la un nivel cu totul mai jos.
Acum pe bune: eu cand aud de bicicleta, ma gandesc la aer liber, mirosul de asfalt incins (sa, dupa caz, de poteca in padure), efort si transpiratie, in concluzie ma gandesc la DISTRACTIE. Ori toate cursele astea profesioniste, exact asta au scos din ecuatie. Ei nu au in cap decat sponsori, bani, miimi de secunda pe care sa le stoarca - PE ORICE CALE. Dupa parerea mea, asta spune totul.
Si nu, de dragul copiilor nostri, nu trebuie sa acordam niciun fel de circumstante atenuante necinstei si nu trebuie sa incurajam niciun fel de forma de intoxicare a organismului, pana la urma ideea in sine de sport are ca scop sanatatea. Parerea mea!
ultimul paragraf a salvat un articol care pana aproape de final mi s-a parut tendentios. totusi, nu e ok sa ne intrebam azi daca e in regula sau nu sa te dopezi. raspunsul ar trebui sa fie evident pentru toata lumea.
Turul Frantei sau campionatul mondial de doping, unul si acelasi lucru. Nu exista ciclist de top care sa nu se dopeze.
@Alex Burlacu - Peste Ocean, problema dopajului este mult mai amplificata, in opinia mea. Nu am auzit ca vreun control antidoping serios sa bata la usa NHL, NFL sau NBA. Sumele de bani ce se vehiculeaza in respectivele campionate sunt mai mari decat mi-as putea eu imagina vreodata, asa ca e destul de evidenta legatura. Eu banuiesc ca nu e vorba de altceva decat de o reglare de conturi care va iesi la iveala peste o vreme buna.