București, oraș jegos

Probabil este clar pentru mulți că scriu acest articol imediat după întoarcerea dintr-o tură. Da, confirm, căci vreau să-mi aștern gândurile și părerile despre orașul în care m-am născut și în care trăiesc, un oraș care nu-mi oferă mare lucru deși are pretenții de capitală europeană. Ce glumă bună!

Multora le este familiar faptul că mult lăudata capitală este de fapt un coșmar de proporții cosmice, mai ales în sezonul rece. Nu doar din punct de vedere logistic. Exceptând ambuteiajele, șoferii disperați și nervoși asemenea unor șobolani înfometați în căutarea unei bucăți de pâine, aerul de doi bani pe care suntem obligați să-l respirăm sau câinii de care trebuie să te ferești dacă ții la integritatea ta corporală, luăm în piept tot jegul care iarna este mai prezent ca oricând pe străzi. Și aici nu mă refer la gunoaiele aruncate de nesimțiți pe geamul automobilului, ci la acel praf amestecat cu pământ, la resturile de la noxele automobilelor și la ulei care-ți pătează hainele fără drept de apel, omniprezente exact în această formulă fatală.

De asemenea, bălțile de pe marginea drumurilor, se pare, vor constitui o problemă care-i va preocupa chiar și pe nepoții noștri, căci foarte multe artere au fost asfaltate fără ca această problemă să se rezolve vreodată. Dacă se întâmplă să ieși din București pentru un antrenament, prin zonele limitrofe și nu te afli pe DN1, atunci fii sigur că bălțile și noroiul vor fi prietenii tăi până în primăvară, pentru că aici situația este și mai dramatică. Vara, când trece un camion pe lângă tine, iei câteva pietricele printre dinți si-ți lăcrimează ochii de la praf, însă iarna este cât de crud posibil, căci hainele ți se vor uda destul de repede dacă nu știi să te ferești, iar petele de ulei de pe drum vor rămâne drept amintire eternă pe echipamentul de iarnă.

Oricine are un prieten de la care a auzit că în țările din Vest atunci când plouă automobilul dar și pantofii îți rămân curați. Sau dacă n-ai auzit-o de la vreun prieten, cu siguranță ai experimentat-o pe propria piele. Culmea însă, România nu este o țară deșertică, dar este clar că se comit greșeli grave, principala vină purtând-o din punctul meu de vedere, constructorii: nu există un management eficient al murdăriei care rămâne în urmă, al noroiului pe care basculantele îl întind pe șosea, al cimentului căzut din cifele cu multe roți. Nu există un plan coerent de curățare al unei lucrări (da, acele lucrări când sparg băieții veseli asfaltul cu pichamărul toată noaptea pentru a repara câte ceva la conducta de apă). Nemaivorbind de sublimele momente când se descongestionează un canal înfundat și absolut tot molozul este aruncat cu multă nonșalanță în stradă. Iar acestea sunt doar câteva mențiuni, căci dezastrul a căpătat proporții colosale și numănui nu-i pare să-i pese.

Mai pune în calcul și faptul că Bucureștiul se numără printre cele mai poluate capitale din Europa, poluare produsă aparent de cei mai disperați și neînțelegători șoferi din Uniune, cu o specie de taximetriști atât de rară încât ar merita studiată pentru comportamentul deviant, încât cred că înțelegi de ce am dedicat un articol separat acestei teme.

Ce se poate face însă? Soluțiile mi se par numeroase, dar uite că o voi sări pe cea cu încurajatul mersului cu bicicleta, ca să nu se creadă că fac lobby pe un site de biciclete. În primul rând, pentru a mai descongestiona orașul, aș pune o taxă serioasă pentru cei care vin din afara Bucureștiului și vor să pătrundă în centru. Exemple există și în alte capitale europene și funcționează. Bani la buget și mai puțin trafic în oraș. Centura este aproape gata, transportul în comun devine astfel și mai eficient, benzile de RATB vor fi folosite de autobuze și troleibuze, nu de șmecheri fără răbdare. Apoi, chiar aș amenda constructorii care nu sunt în stare să respecte curățenia. Cu banii din amenzi, care să fim serioși, sunt consistenți, voi putea plăti salariile inspectorilor care ar trebui să se ocupe de aceste probleme. Constructorii au bani și-și permit să plătească? Foarte bine, cel puțin voi strânge sume importante la buget. De asemenea, obligativitatea pentru aspiratoare industriale ar trebui introduse la toate lucrările, indiferent de anvergura acestora.

Pe de altă parte să nu uităm de mașinile care curăță acest oraș. Da, acele mașini cu volan pe dreapta care par a face mereu o treabă de mântuială. Un prieten care lucra la un astfel de importator de vehicule pentru curățenie urbană, îmi spunea că șoferii nu înțeleg mare lucru din training, iar periile respective sau chiar mecanismele sunt distruse uneori într-un timp record. De ce n-ar angaja șoferi capabili firmele care se preocupă cu salubritatea orașului? Pentru că nu-i interesează, căci Primăria Capitalei doarme pe ea, nefiind afectată de jegul care nouă ne intră printre dinți când pedalăm. La fel cum nu este preocupată de niciuna din problemele de mai sus, căci contractele bănoase sunt cele care îi trezesc dimineața din pat, în niciun caz dorința de a servi cetățenii, plătitori de taxe.

Faptul că suntem luați de fraieri de peste 20 de ani încoace nu mai este un secret pentru nimeni. Ce mă intrigă însă este faptul că nu am reușit să-mi răspund la o întrebare. Se spune că un oraș oglindește caracterul oamenilor. Să fie vorba deci în cazul Bucureștiului jegos, de oamenii care-l locuiesc sau de oamenii care-l administrează?

Dragoș Mitroi
editor-in-chief FreeRider.ro