Biciclist în Ungaria

În urmă cu 12 ani, pe când tranzitam Ungaria și prezentam chemarea primită de la prietenii din Vest la vamă, rămâneam uimit observând câteva lucruri mărunte. Spre exemplu, cartea de telefon se afla în cabina telefonică fără ca cineva s-o rupă în bucăți sau s-o fure mișelește în orele târzii din noapte pentru a o folosi ca și combustibil pentru următorul grătar pe care urma să-l facă.

Au mai trecut câțiva ani și am început să utilizez automobilul personal pentru a ajunge în țările pe care le consideram civilizate. Văzându-mă la volan, începeam să sesizez de la un an la altul, numărul crescând de kilometri de autostrada care se întindeau (pentru început) de pe lângă Budapesta și până la granița din vest a Ungariei. După care, am circulat pe autostradă direct de la Szeged. Iar de curând am văzut că autostrada este la mai puțin de 15 km de România, mai precis la Mako.

Impresionant! Asta mi-am spus de fiecare dată. Pe când vecinii noștri avansau cu spor, în România mai marii ștabi din conducere băteau pasul pe loc, semnând contracte păguboase cu companii precum Bechtel (că deh, acum trebuie să fim sclavii americanilor până la final).

Revenind la ceea ce mă interesează în mod special, trebuie să-ți confesez faptul că alături de construcția autostrăzilor au avansat și lucrările pentru infrastructra dedicată bicicliștilor. Lăsând deoparte orașe mari precum Budapesta, unde știm cu toții cât de bine sunt organizate treburile, am acordat o mai mare atenție infrastructurii pentru biciclete prezentă în regiunile de provincie. În mod surprinzător (sau poate că nu), pistele pentru biciclete au prins avânt aici încurajând din ce în ce mai multe persoane să utilizeze bicicleta.

Chiar de cum faci primii kilometri în Ungaria ai ocazia să le admiri, construite separat la câțiva metri distanță de carosabil, acolo unde nimeni nu-i va împiedica pe bicicliști să pedaleze. Pătrunzând și mai adânc în țara vecină, și având posibilitatea de a utiliza bicicleta și în alte regiuni, am rămas marcat de calitatea noilor piste pentru biciclete ce au fost construite în ultimii 2-3 ani. Precum spunea un prieten, netede ca o pistă de Formula 1. Și fără nicio exagerare, chiar așa este.

În Balatonfured spre exemplu, stațiunea de pe marginea lacului Balaton unde s-a desfășurat evenimentul Balaton Bike Fest, pistele sunt excelent gândite. Spun asta, pentru că ele nu se află nici pe carosabil, dar nici pe trotuar. Ci fix între. Și culmea este că a mai rămas și suficient spațiu pentru copaci, iarbă și flori. Din punctul meu de vedere, aceasta este cea mai bună soluție dintre toate cele vehiculate: nu te împiedici de pietoni și nici nu riști să fi lovit de vreo mașină. Mai are sens să amintesc de faptul că pe unele porțiuni se circulă pe două sensuri de mers, marcate? Nu cred, deoarece le poți admira în fotografii.

Ce-am înțeles din acest progres și poate efort mare al autorităților din Ungaria? Faptul că atunci când îți propui cu adevărat să realizezi ceva pentru bicicliști, vei reuși negreșit. În special când vrei să încurajezi transportul alternativ care pe lângă faptul că reduce considerabil din costuri fiind uneori chiar mai rapid decât automobilul, contribuie din plin la menținerea sănătății. Dar cei care citesc acest articol știu deja despre ce este vorba.

Întorcându-mi privirea înapoi către România îmi dau seama că piste pentru biciclete care să unească satele sunt complet absente din planurile de dezvoltare ale celor responsabili. Ținând cont de costurile reale foarte mici pentru realizarea și implementarea acestora, lipsa lor este impardonabilă. La urma urmei sunt convins că nu bugetele sunt cele care lipsesc. Ci pur și simplu voința. Deși sunt foarte tentat să cred că lipsa totală de viziune este cea mai mare problemă, gândindu-mă mai bine la persoanele care ne conduc.

Dragoș Mitroi
editor-in-chief