Extaz și agonie la altitudine mică în Marea Buclă

Primul final în veritabilă cățărare din Le Tour 2014 s-a consumat ieri, la Planche des Belles Filles, o urcare aflată la doar 1.035 de metri altitudine. Dar ziua nu a fost deloc ușoară, celelalte 6 dificultăți de traseu fiind scena unei adevărate epopei care, mai presus de toate, a văzut abandonul lui Alberto Contador și un triumf de mare angajament al lui Vincenzo Nibali.

Ziua a fost deschisă de o evadare, compusă din Thomas Voeckler (Europcar), Christophe Riblon (AG2R La Mondiale), Lieuwe Westra (Astana), Amaël Moinard (BMC), Markel Irizar (Trek Factory Racing), Arnaud Gerard (Bretagne), Giovanni Visconti (Movistar), Peter Sagan (Cannondale), Joaquím Rodríguez (Katusha) și Jan Barta (NetApp-Endura). „Purito” Rodriguez ia prima cățărare a zilei și catalanul pare consecvent planului său de a îmbrăca tricoul alb cu buline roșii. Avansul evadării crește între timp, iar din pluton pornesc Michal Kwiatkowski și Tony Martin (Omega Pharma-Quick Step), într-o acțiune ce s-ar putea dovedi importantă în economia cursei.

Pe a doua urcare a zilei, Petit Balon, Westra mărește ritmul și îi cam scutură pe colegii lui de evadare, dar cu toții revin până la finalul urcării, cu același Rodriguez trecând primul peste vârf. Acțiunea lui Westra a avut totuși rolul de a crește avansul față de pluton, care a trecut acum de 4 minute, chiar dacă nu a fost de-ajuns ca să-i oprească pe Martin, Kwiatkowski și alți doi rutieri care mai erau cu ei. Aceștia fac joncțiunea cu evadații și grupul de frunte nou format este unul cel puțin pestriț, cu 3 purtători de tricouri distinctive în componență (Sagan, Kwiatkowski și Martin) și câțiva candidați oricând capabili de victorie.

Cu 95 de kilometri rămași din cursă, lucrurile iau o turnură proastă pentru Alberto Contador (Tinkoff-Saxo) care cade destul de brutal, lovindu-se serios la genunchiul drept, dar reușește să continue cursa. Ibericul nu pare a se simți deloc bine și pierde vreo 3:30 față de pluton unde se află Vincenzo Nibali (Astana), chiar dacă ritmul în care merge acest grup este unul domol, pentru a permite revenirea celui accidentat. Totuși, „oferta specială” nu ține prea mult, căci Kwiatkowski amenință serios poziția lui Nibali, așa că Astana nu-și poate permite prea multă generozitate și începe să ruleze astfel încât mai taie din avansul fugarilor.

Col du Platzerwasel se dovedește prea mult pentru Sagan care este lăsat în urmă, în timp ce Rodriguez o câștigă, trecându-și în cont a 2-a cățărare a zilei și apropiindu-se de tricoul propus ca obiectiv. Contador se zbate și ecartul său față de grupul lui Nibali ajunge la circa 4 minute, Astana cotinuând cu ritmul care nu poate fi socotit ca ofensiv față de iberic, dar nici permisiv. Totuși, incertitudinea este suprimată pe coborârea cețoasă de pe Platzerwasel, când camera surprinde cum Mick Rogers îl bate pe umăr pe „El Pistolero”, care pe urmă se oprește, dă din cap a neputință și se îndreaptă demn spre mașina tehnică. Fără lacrimi, fără tam-tam, într-o tăcerea abisală și în cel mai simplu mod cu putință, Turul Franței 2014 rămâne fără cel care era favoritul #2 acum nici două săptămâni.

Cursa continuă și avansul evadării crește din nou, chiar dacă Westra și Barta au fost prinși de pluton, cu circa 60 de kilometri până la final grupul lui Kwiatkowski având undeva la 4:30. Acest timp este suficient să îl plaseze pe polonez pe prima treaptă a ierarhiei generale, iar Astana pare că nu se grăbește. Cele patru cățărări până la final par a fi un prilej bun de a recupera timp, dar la cum se desfășoară acest Tur al Franței, totul este posibil. De ani buni nu a mai avut loc o asemenea succesiune de evenimente nefericite, dar în același timp vitale pentru rezultatul final al cursei. Niciunul din cei care au terminat precedenta ediție a Marii Bucle pe primele 5 locuri nu se mai află astăzi în cărțile victoriei. Nairo Quintana și Roman Kreuziger nu au luat startul deloc, Froome și Contador au abandonat, iar Rodriguez e prea departe de vârful clasamentului.

Articolul complet poate fi citit pe Velo Cafe