Înapoi în oraș

În ultima lună și jumătate nu am mai stat un weekend în București, am fost la munte pentru teste. A fost perfect. Weekend-ul acesta însă am luat parte la competiția Ziua B, de sâmbătă, deci am rămas pentru a acoperi cum se cuvine evenimentul. Cu o duminică liberă la orizont, nu ne-au rămas prea multe de făcut decât să ieșim în oraș pentru o tură scurtă, planificată inițial pentru două ore. Într-un final, au fost opt.

În prima parte a zilei am ieșit să mai exersăm câteva cadre, cu bunul nostru prieten și fotograf Andrei Tanasoff. După care am pornit bezmetici pe unde am văzut cu ochii, căutând diferite locuri pentru fotografii și distracție. O ocazie numai bună de a-mi mai exersa mișcările de trial.

Lecții de fotografie: ai prins veverița??? Mai bine uită-te la cască.

Prima oprire a fost la Gara Băneasa, chiar pe peron. O ocazie bună pentru a-mi reaminti câteva trick-uri de flat și pentru a escalada câteva vagoane care întâmplător se aflau în gara deobicei părăsită.

Fetele nu au fost neglijate și au primit câteva lecții de coborât trepte. Deși nu pare mare lucru, în fapt pentru mulți dintre noi fiind ceva ce facem instinctiv, pentru unii echivalează cu o mare realizare. Și cu multe țipete ascuțite. Atât de ascuțite încât au reușit să atragă atenția paznicilor, dar care culmea, nu au avut nimic de comentat de data aceasta. De necrezut! La început asistate, ulterior au reușit „marea coborâre” cu încredere. În liniște.

Pedalând mai departe, am căutat diverse obstacole pe care mă puteam cățăra, dispuse într-un cadru aproape apocaliptic. În București poți găsi în continuare câmpuri pline de deșeuri, total insalubre. Un fel de muzeu al gunoaielor, pe alocuri. Continuăm spre Casa Presei Libere.

Nu mi-am dat seama exact cum și când s-a întâmplat dar între timp am reușit să ne strângem într-o gașcă și mai mare și am început să revenim în zonele civilizate, centrale. După o vizită în Skate Park-ul din Herăstrău unde se putea sări pe o saltea uriașă, am continuat incursiunea în inima orașului.

Aici, am dat piept clasicelor altercații cu șoferii, de care sincer să fiu uitasem. Uitasem cum e să fii claxonat și poate înjurat de două ori în zece minute. Din acest punct de vedere prefer oricând să mă urc pe bicicletă și să ies în afara Bucureștiului. Cel puțin în păduri nu prea întâlnești astfel de șoferi. Pentru o duminică seara totuși unii participanți la trafic sunt prea nervoși, prea nerăbdători și prea neînțelegători.

După 7 ore de efort încep să mă resimt și să-mi amintesc că nici măcar nu am mâncat de prânz. Timpul zboară mai repede când ești pe două roți, dar lucrez să îmbunătățesc acest aspect. Mă uit mai des la ceas.

Să pedalezi prin oraș într-un grup mare este aproape un privilegiu, este distractiv și antrenant. Dar aștept următoarea ieșire la munte cu sufletul la gură. Deja mi-e dor de aerul curat, de liniște, de poteci, de peisaje. Am menționat că-i invidiez pe cei care locuiesc în zone montane? Da, cred că am mai făcut-o.

Dragoș Mitroi