Haiduci şi Domniţe: Legendele Toamnei!

de Marc Sandu

Sincer, motivul pentru care m-am „băgat” la Elite este legat de faptul că îmi doresc să particip la turele Epice de la concursurile Riders Club, fără vreo pretenţie la podium, dar, în mod ciudat, ieri am reuşit să mă clasez pe treapta a doua la Haiduci şi Domnite, mai mult decât aş fi putut vreodată spera. Planul meu a fost să am un weekend cât mai „ciclistic”, aşa că după VeloPower Panciu, penultima etapă a Road Grand Tour, m-am gândit că 60 de kilometri vor „intra” mult mai bine decât 30 de kilometri. Nu mă aşteptam la cine ştie ce aventuri prin Pădurea Surlari, dar până la urmă chiar a ieşit o cursă aventuroasă.

Chiar la start, Adrian Niţu a rupt lanţul. Am povestit după cursă şi am aflat că venise cu o bicicletă împrumutată şi se pare că proprietarul avea aceeasi atitudine relaxată în privinţa acestei importante consumabile, aşa cum aveam şi eu cu ceva timp în urmă. Totuşi, Adrian nu a renunţat, aşa cum bine am intuit eu pe traseu când eram tentat să o las mai moale, a revenit în cursă şi a urcat pe treapta trei a podiumului. În privinţa transmisiei, eu eram şi sunt în continuare bine acoperit, pentru că am investit o mică „pungă cu galbeni” într-un set de 11 pinioane DeoreXT şi un lanţ KMC Gold (vai, nu aveau Silver pe stoc la Veloteca), care teoretic ar trebui să reziste şi unui război.

M-am trezit la trena plutonului imediat după start, apoi a venit Madaras Atilla, aşa cum mă aşteptam, şi, pentru că mă simţeam bine, am încercat să mă ţin cât mai mult după el. Din spate au venit însă mai mulţi… haiduci, printre care şi Antonio Vieru, care m-a depăşit pe un podeţ, dar apoi a căzut în faţa mea şi am pierdut contactul cu cel care avea să câştige cursa. Single-trailul forestier a fost foarte palpitant, eram imediat în urma lui Andrei Cojanu (Sport Guru) şi Tudor Căzăceanu (Dinamo BikeXpert), doi tineri „eliţi”, după care din urmă a venit puternic Florin Dobre, cel care avea să câştige Nivelul 1 şi am continuat în această formaţie. La un moment dat, Tudor a căzut într-un şleau, în faţa mea, am pierdut ceva distanţă şi mi-am dat seamă că riderul cel mai puternic dintre noi era Florin Dobre.

M-am apropiat de el şi am încercat să-l depăşesc la ieşirea dintr-un viraj de 90º şi aici s-a întâmplat o haiduceală, în sensul că am derapat cu roata faţă, dar cauciucul ăsta Conti XKing Race Sport e atât de performant, încât a ţinut atunci când am întors ghidonul invers şi am venit ca un motociclist de la dirt-track, cu bicicleta de-a latul, am pus piciorul  jos şi am reuşit să redresez, dar Florin s-a desprins atunci. Ştiu că mă laud, dar trebuie să realizăm cumva un echilibru, să nu uităm de atunci când am mărturisit public că la Pucioasa am avut nevoie de 43 de minute să fac o pană.

Apoi, am intrat în zona autostrăzii şi pe un drum rapid, pietruit, după o scurtă urcare, venea un viraj strâns de dreapta, cu o baltă banală aparent. M-am hotărât să o abordez cât mai strâns, gândindu-mă că am şanse mari ca pe jos să fie sol tare şi oricum, dacă aş fi lărgit trasa, riscam să derapez. O secundă mai târziu, era să zbor peste ghidon, apa ajungându-mi până la coate! Două jerbe absolut impresionante au erupt în stânga şi în dreapta mea. Singura problemă a fost că m-am udat complet şi afară erau sub 15 grade cu o ploaie uşoară iar eu purtam tricou şi pantaloni scurţi, fără nimic altceva.

Ştiam că urma să am viaţă grea în continuare, mă cam rebegisem de frig, dar, în mod straniu, eram pe locul doi la Elite! Chiar mă întrebam dacă nu o să îmi intre vreo veveriţă la spiţe prin pădure, când spre finalul primei ture, am lovit ceva, ceea ce m-a aruncat din şa, am dat cu sternul de cuvetă şi m-am „aşezat” cu pieptul pe ghidon, luând-o vale într-o poziţie chinuită, dar oarecum, cu ceva indulgentă, asemănătoare cu a lui Chris Froome, pe faimosul său atac pe coborâre. Cumva, am reuşit să mă scot şi din asta fără să cad, imersându-mă în tura doi, despre care ştiam că avea să fie una „epică”, din cauza vremii neprietenoase şi a zonelor cu noroi. Dar, în tura doi nu am mai făcut greşeli şi am ajuns cu bine la finiş. De notat că anul trecut, am câştigat/pierdut aici la tombolă o bicicletă, singura problemă a fost că eram deja acasă uitându-mă la MotoGP, aşa că de data asta am decis să rămân „până la capăt” şi în mod straniu, am câştigat marele premiu, un purificator de apă Whirpool. Acum, am să apelez la un meşter de prin vecini, că doar nu o să mă apuc să îl montez eu!