Bucegii sunt la îndemână. Sunt străbătuți în lung și lat de drumuri și poteci, oameni sunt cam tot timpul, iar dacă nu te abați de la potecile marcate, nu le parcurgi pe vreme nepotrivită și ai suficientă experiență de munte, sunt niște munți chiar „safe”. Însă, cu toate că sunt populari și foarte des arhiplini cu turiști, dacă știi când să-i abordezi, adică nu în weekend, Bucegii pot fi pustii și magici!
Pe bicicletă sunt foarte populari și accesibili din aproape toate direcțiile, dar în special de pe Valea Prahovei, Sinaia mai precis. Dacă te țin puterile, din oraș poți ajunge, pedalând, până pe vârful Omu, la 2.505 m, cel mai înalt din Bucegi, iar cel mai frumos este să-i parcurgi în buclă, pentru a nu te întoarce pe același traseu și parcurge același drum de două ori. Iar asta o poți face în trei feluri:
Track-urile gps, pentru toate turele, le poți descărca în format gpx, și de la finalul articolului.
E dificil de dat un verdict pe tema asta, la fel și pentru “cât de greu e”, pentru că depinde în întregime de experiența și condiția ta fizică. Apoi depinde și de vreme. Dar pe scurt, cele trei trasee nu sunt deosebit de tehnice, cu excepția câtorva zone pe care le voi detalia. În primul rând, cele trei variante pentru Turul Bucegilor sunt ture de anduranță.
Evident, opțiunea întâi este mtb-ul, full suspension de preferat. Opțiunea doi este gravel bike-ul, dar doar dacă ai experiență peste medie. Eu am făcut Turul pe gravel și a fost foarte ok, dar doar pentru că „frec” munții ăștia de ani de zile și îi cunosc destul de bine.
Da, avem stane, iar cam de fiecare dată, am întâlnit câini agresivi. Primele le vei întâlni cât ești încă pe asfalt, spre Piatra Arsa. Este bine să ai la tine un spray cu piper și cel mai bine e să ai partener sau parteneri de traseu. Când grupul e mai mare, este întotdeauna mai bine.
Alte două stâne sunt după refugiul Bătrâna, iar o altă stână este undeva înainte de coborârea spre Peștera.
Pentru a negocia cel mai bine situația, potențial periculoasă, cel mai important este să nu o iei la fugă pe bicicleta. Câinii se vor lua după tine, considerându-te pradă. Dimpotrivă, pedalează din ce în ce mai încet și îndepărtează-te încet, punând bicicleta între tine și ei. Vorbește calm cu câinii și strigă la cioban să-i cheme, dacă e în apropiere. Dacă se apropie periculos de mult câinii, folosește sprayul. Atenție însă la direcția vântului, să nu bată spre tine.
Desigur, există și alte modalități să scapi de cânii de stană – să-i stropești cu apă din bidon, să le dai mâncare sau să-i sperii cu zgomotul produs de un aparat cu electroșocuri. Probabil funcționează și astea, dar pentru mine sprayul e sfânt.
Mini Tour du Bucegi este „mini” pentru că nu pornește din Sinaia, punctul clasic de start, pentru mine, și are doar 50 km. Nu pornește din vale ci din Șaua Dichiu, aflată deja la altitudinea de aproape 1600 m. De aici vei porni pe asfalt până la intersecția cu drumul forestier care se desprinde la dreapta și duce la Cabana Piatra Arsă. Pe asfalt vei face în jur de 8 km, numai buni pentru o încălzire corectă.
Mai departe ai două opțiuni: fie mergi spre Piatra Arsa, așa cum este și track-ul din acest articol, fie continui înainte direct spre Babele. Dacă o ții înainte, continui pe drum forestier. Dacă o iei la dreapta, după Piatra Arsa vei merge pe potecă. Oricare variantă este bună, cea pe la Piatra Arsă fiind puțin mai grea.
De la Babele reintri pe drum forestier și, practic, o ții pe el până la vârful Omu. Însă înainte de Omu, vei ajunge la locul numit „La Cerdac”. Este o baracă mică, de unde drumul se bifurcă. Înainte este „Drumul de vară” spre Omu, iar la stânga și la deal este „Drumul de iarnă”. Fiind cu bicicleta, cel mai probabil este vara, așa că poți merge înainte. Iarna această potecă este extrem de periculoasa și complet nerecomandat a fi parcursă, din cauza gheții, zăpezii mari, căderilor de pietre și pericolului de avalanșe. Și vara trebuie să fii atent, în special la căderile de pietre. Traversarea asta, pe drumul de vară, de la Cerdac spre Omu, este foarte recomandat să o faci pe lângă bicicletă. Poteca este îngustă, iar pe dreapta ai prăpastie „infinită”.
O dată terminată traversarea, te vei reîntâlni cu o urmă de drum forestier. De data asta începe să fie abrupt și tehnic și mulți vor începe partea de push-bike, care poate ține chiar și până pe vârf.
Ajuns sus, vei fi întâmpinat/ă de cabana Vârful Omu care, dacă ai noroc, este deschisă. Aici poți face o pauză mai lungă și poți mânca de la cabană, inclusiv mâncare caldă. Reține însă că nu este tot timpul deschisă. Dacă ești în timpul săptămânii, ai mari șanse să o găsești închisă, chiar și vara. Așa că nu te baza pe mâncarea de aici.
Mai departe pornim în partea a doua a traseului, zona mea preferată, pe lângă vârful Găvanele și spre Bătrâna. Este preferată pentru că e relativ pustie, chiar și când Valea Prahovei geme de turiști și grătare. Puțini se avântă pe aici, nu pentru că ar fi periculos sau tehnic ci pur și simplu pentru că trebuie să mergi mai mult pe jos sau bicicletă.
De acum înainte traseul va fi mai tehnic, începând chiar de la Omu, întrucât poteca este îngustă și în multe locuri cu piatră. Dar nu este neapărat mai greu, pentru că, în mare, drumul este la vale, vârful Omu fiind cel mai înalt punct al traseului. De aici înainte trebuie să fii cu adevărat atent la turiști și să le acorzi prioritate. Până vom coborî în vale, spre cabana Padina, suprafața pe care pedalam alternează între pământ, piatră și iarbă. Este esența mtb-ului!
În jurul km 24 vei ajunge la refugiul Bătrâna. Dacă e vreme bună, îl vezi oricum din depărtare.
Aici mai poți face o pauză, iar priveliștea spre Moeciu de Sus, Fundata și Piatra Craiului este fabuloasă!
Continuăm traseul, și nu departe de refugiul Bătrâna, pe la km 26, va trebui să faci ușor stânga, la vale, și să părăsești poteca principală. Trebuie puțină atenție aici, întrucât nu este niciun indicator, iar tu o iei direct pe iarbă. Reper este faptul că dacă ai continua pe potecă, drumul începe să urce destul de abrupt.
Aici vei întâlni două stâne și da, trebuie să fii cu băgare de seamă. În funcție de ora la care ajungi, spre prânz adică, stânele pot fi goale, cu oile plecate la păscut. Însă chiar și așa, exista câini la stană. O dată coborât și ajuns la pârâu, treci pe lângă o stână părăsită și începi să pedalezi la deal, pe potecă lată, aproape drum.
Vei ajunge în cel mai înalt punct al zonei respective, un platou larg, cu vegetație joasă pe margini, de aici începând coborârea principală a zilei. Vei pedala pe „Drumul Grănicerilor”, la vale spre hotel Peștera și cabana Padina. Drumul este bun, mediu ca dificultate tehnică. Pe final, vei întâlni ultima stână. Atenție și aici.
Într-un final vei ajunge la stația telecabinei Peștera, iar de aici reîncepe asfaltul. Continuând, ajungi la intersecția pentru cabana Padina. Aici mai poți face o pauză, și mânca ceva gătit la cabană.
Asfaltul continuă spre coada lacului de acumulare Bolboci, unde drumul se bifurcă. La dreapta pedalezi pe drum forestier și aproximativ curbă de nivel, la stânga ții asfaltul și vei avea urcare la început, apoi coborâre. Eu recomand pe dreapta, fiind off-road. Însă peisajul mai frumos este pe stânga, pentru că la un moment dat, vei vedea de sus Platoul Padina, dacă privești spre spate.
Dacă ții dreapta, vei ajunge la cabana Bolboci, de unde iarăși, începe asfaltul, care nu se va mai termina până la finalul traseului. De la Bolboci vei mai coborî o porțiune, dar în continuare vei avea de urcat tot restul drumului până înapoi în șaua și cabana Dichiu. Nu e neapărat greu, fiind asfalt, dar fiind pe final de zi, e posibil să fii și tu pe final de resurse.
Pentru mine, turul „obișnuit” al Bucegilor începe din Sinaia, ajunge la Omu, trece pe la Bătrâna și se întoarce prin Dichiu. Nici acesta nu ajunge în șaua Strunga, o răscruce super populară și deosebită ca peisaj, însă chiar și așa, avem totuși 74 km și 2600 m urcare. Pe scurt, este o tură grea.
Pornirea din Sinaia se face pe drumul ce urcă spre Cota 1400, însă vom pedala pe asfalt doar până întâlnim, la dreapta, drumul forestier care urcă spre schitul Sfânta Ana / Stâna Regală. Desigur, poți continua până la Cotă și pe asfalt, dar de ce a-i face-o. Deși de la Cota 1400 în sus mai ai ceva drum forestier, de aici încep, practic, pârtiile, iar puțin mai sus începe și push-bike. În funcție de condiția ta fizică și skill, mai poți pedala din când în când. Însă pentru că eu vreau să petrec mai mult timp pe sus decât împingând, prefer să iau gondola, de la Cota 1400 la Cota 2000.
La Cota 2000 ești deja pe platoul munților Bucegi, iar de aici vei coborî puțin, trecând pe lăngă cabana Miorița, pentru a continua pe forestierul care trece pe sub Cotă și merge spre Piatra Arsă. Mai departe, drumul continuă printre jnepeni înalți, apoi prin gol alpin spre Babele. De la Babele, traseul devine comun cu cel din „mini” tură.
Grand Tour du Bucegi este „mama” turelor de bicicletă pe care le poți face în acești munți. Pornești din Sinaia, ajungi pe Omu, cobori în Bran și apoi traversezi iar muntele întorcându-te pe la Diham, Bușteni și apoi Sinaia. La cei 105 km și 3200 m diferență de nivel, este o tură lungă și grea care, dacă crezi că este peste puterile tale, o poți împărți în două și parcurge în două zile, cu o noapte petrecută în Bran.
Traseul este identic cu tura „clasică”, dar doar până după refugiul Bătrâna, punctul în care, la turele Mini și Maxi, ții stânga și cobori spre stână, direct pe iarbă. La Grand Tour du Bucegi ar fi aproximativ km 32. În acest loc vom ținem poteca și continuăm spre refugiul Strunga. Drumul devine mai greu, cu mai multe porțiuni unde se face push.
Ajunși în șaua Strunga vom face dreapta, la vale, pe cea mai tehnică porțiune a traseului. Este vorba de poteca turistică, îngustă și stâncoasă. Se face bine cu biciclete cu suspensii mari, de enduro-mtb, însă cei mai mulți dintre noi vom fi pe mtb-uri obișnuite, de cross country. Însă înainte de a o lua la vale, ia mai întâi o pauză și admiră peisajul din Strunga.
Se coboară vertiginos spre Moeciu de sus, iar poteca se îmbunătățește. Odată trecut de zona bolovănoasă, terenul este înlocuit cu pietriș și iarbă. În fața ta vei avea tot timpul priveliști superbe. Înainte de intrarea în pădure, vei trece pe lângă cabana Guțanu. Îi spune cabană, dar e doar o ruină nelocuită. Poate fi însă un adăpost bun în caz de vreme rea.
Drumul continuă prin pădure cu coborâre în viteză, iar la un moment dat priveliștea se deschide spre stânga. Poteca este mărginită de un gard și te vei afla ca la un balcon. Aici trebuie neapărat să mai faci o pauză, pentru că priveliștea este fascinantă!
Într-un final ajungi la asfalt, în Moeciu de Jos. Mai departe te intersectezi cu DN73 și vei intra în Bran. Aici poți face pauza principală a zilei, cu mâncare și tot ce trebuie. Ia în serios aprovizionarea pentru că ești abia undeva la jumătatea traseului, dar e drept, ce a fost mai greu a trecut.
Din Bran începe iarăși urcarea, pe asfalt la început, apoi drum forestier. Se merge destul de mult, iar undeva la km 70 începe ultima urcare a zilei, spre cabana Diham, pe valea Pârâul Mare. Nu este deosebit de lungă, în jur de 7 km, și e drum forestier, dar ești totuși după o zi întreagă de pedalat. Așadar, înaintarea e posibil să fie destul de grea.
Undeva la km 74 vei întâlni o mică bifurcație, pe care noi am ratat-o de fiecare data când am fost pe aici. Drumul principal continuă la dreapta, spre cabană, dar se pare că ar fi o urmă de drum, sau potecă, și înainte. Dacă ești obosit, vrei să scurtezi și nu vrei să mai treci pe la Diham, o poți lua pe aici. Vei scurta în jur de 9 km și nu vei mai urca „vârful”, adică până la Diham. Pe hartă, inclusiv pe Muntii-nostri.ro, apare drum/potecă. Dar atenție, noi nu am fost pe scurtătura asta și nu știm cât de practicabilă este.
Dacă alegi s-o iei pe scurtătură, în foarte scurt timp vei ieși la asfalt, la DN73A, iar de aici ai doar la vale până în Predeal, unde faci dreapta și intri pe DN1.
Dacă însă șii traseul nostru, vei ajunge la cabana Diham, unde mai poți face o pauză de aprovizionare, traseul continuând apoi cu drum forestier până în Șaua Baiului, unde este și o stână. Atenție și aici la câinii de stână. Din șa poți continua traseul în două moduri: fie continui pe forestier – banda albastră, trecând pe la cabana Forban și apoi ieșind la asfalt DN73A, prin locul numit La Șipote, fie continui pe potecă cu direcția cabana Poiana Izvoarelor – cruce albastră. O dată ajuns la cabană, continui pe potecă, marcaj bandă roșie, spre cabana Gura Diham și apoi Bușteni.
Varianta a doua, prin Poiana Izvorelor, este mai dificilă. Poteca este lată, dar destul de dificilă și tehnică din când în când. De asemenea, fiind târziu în zi, poate chiar noapte, nu este exclus să te întâlnești cu ursii în zona asta. Fie că ai folosit scurtătura și ai coborât în Predeal, sau ai urmat poteca, și ai coborât în Bușteni, de aici urmezi DN-ul până în Sinaia, și practic ai încheiat tura. Traficul nu-i așa de coșmar, pe DN1 mașinile mergând, în general, destul de încet.
Cele trei variante pentru Turul Bucegilor sunt deosebite, fiecare având farmecul ei. Dacă ești într-o zi de toamnă, poate vei face tura scurta, iar dacă ești vara, neapărat tura lungă. Dacă condiția fizică este modestă, ai în vedere că tura lungă o poți împărți în două zile, cu dormit în Bran.
| Mini Tour du Bucegi | Tour du Bucegi | Grand Tour du Bucegi | |
| Lungime | 50 km | 74 km | 105 km |
| Diferență de nivel | 1.600 m | 2.600 m | 3.200 m |
| Download track-uri |
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…