România a început să fie asfaltată din ce în ce mai serios în ultima vreme și chiar dacă mai avem de așteptat ceva până o să ne plimbăm de-a latul țării pe autostradă, tot mai multe sate până acum izolate de civilizație de drumurile proaste au primit șosele noi, asfaltate ca-n palmă. Sunt în general drumuri înguste, frumoase, cu pante mari în zonele montane și mai ales cu trafic foarte redus. Una peste alta sunt perfecte pentru plimbările pe cursieră.
Zona Olteniei de sub Munte se încadrează perfect. Cu ocazia unui mic sejur în zonă am descoperit destul de multe drumuri noi asfaltate, drumuri în curs de asfaltare dar și drumuri vechi ce aveau asfalt prost iar acum sunt aproape impecabile. Așa că nu ezitați să vă petreceți în zonă un weekend prelungit pe roți înguste, merită!
Eu am ales ca bază de plecare stațiunea Băile Govora, o localitate cochetă și aranjată, curată și mai ales foarte liniștită, extrem de aproape de multe drumuri interesante, atât de cursieră cât și de MTB. Eu o recomand mai ales datorită lipsei totale a agitației, fiind retrasă într-un fund de vale pe unde nu trece nimeni în tranzit. De asemenea, nu există cluburi cu gălăgie, nu există comerț ambulant, în Parcul Central se poate savura o cafea în condiții de civilizație comparabile cu Austria, o referință pentru mine. Există totuși și orașul Horezu dar și multe pensiuni în zona turistică Polovragi – Baia de Fier – Transalpina.
Cea mai cunoscută șosea din zonă, care nu necesită nicio prezentare este, bineînțeles, chiar Transalpina, care nu ar trebui să lipsească din programul unui sejur în zonă. Nu insist asupra ei deoarece e binecunoscută.
Un drum care e asfaltat de multă vreme, dar care a fost refăcut și arată impecabil este cel care leagă orașul Horezu de orașul Novaci prin satele de la poalele muntelui. Drumul șerpuiește peste fiecare picior de munte în serpentine frumoase și intense, uneori depășind limita celor 10% înclinație. De asemenea, trece prin apropierea mai multor obiective turistice: mănăstirea Polovragi, peștera Polovragi și peștera Muierii. În Novaci face legătura cu Transalpina sau se poate continua pe acesta până în Valea Jiului! Drumul merge oarecum paralel cu DN-ul, așa că se poate face un circuit frumos cu o direcție parcursă pe DN și una pe acesta. Legătura dintre el și DN se face pe mai multe drumuri, toate asfaltate, în dreptul fiecărei localități. Chiar și DN-ul între Horezu și Bumbești-Pițic, de unde se intră pe Transalpina, este foarte frumos și valonat, cu câteva dealuri superbe și cu trafic redus. Dar nu se compară cu drumul prin sate, unde traficul este aproape inexistent.
O altă serie de drumuri asfaltate continuă în aceiași idee din Costești peste picioare spre Bărbătești (aici există cam 2 km încă neasfaltați, dar se pot parcurge cu atenție), apoi spre Dobriceni, Neghinești și în final spre Vlăduceni, în șoseaua dintre Rm. Vâlcea și Băile Olănești. Din acest drum se despart în lateral mai multe căi asfaltate spre diverse sate pe care nu am avut timp să le explorez, dar care pot să ascundă cățărări frumoase! La trecerea spre Vlăduceni se lucrează intens pentru asfaltare, la momentul acesta mai sunt vreo 3-400 m de făcut, dar cu siguranță în 1-2 luni e gata.
Această rută poate fi combinată într-un circuit cu șoseaua dintre Ocnele Mari și Govora peste deal. Nu am parcurs-o personal dar mi s-a comunicat că e asfaltată. De asemenea, în zonă mai există câteva drumuri de legătură între șoseaua spre Olănești și cea spre Tg. Jiu care merită explorate.
Nu în ultimul rând, chiar stațiunea Govora ascunde câteva cățărări superbe. Este vorba chiar de drumul principal ce face legătura cu comuna Pietrari în DN, dar și două drumuri laterale mai mici: un drum superb care urcă dinspre Bârlogu și unul dinspre Păușești, toate cu asfalt bun și trafic spre zero.
Vom continua cât se poate să ne folosim de gravel bike pentru a explora drumurile ascunse ale țării și pentru a descoperi noi bucăți frumoase asfaltate, pentru a le împărtăși cu voi, cititorii!