Sunn Tox Finest (2017)

Cu o istorie bogată, dar și cu o lipsă de activitate de câțiva ani de pe scena internațională, cei de la Sunn s-au reinventat în urmă cu nici doi ani și au făcut-o în stil mare. Nu doar că au revenit cu o gamă foarte reușită din punct de vedere stilistic, dar au o idee ușor diferită despre cum ar trebui să fie bicicletele de fapt. Iar zilele acestea am avut ocazia să mă conving de calitățle brand-ului francez.

Mi-a sosit la test modelul Tox Finest, într-o cutie mare, bicicleta fiind gata asamblată și gata reglată. Tot ce a trebuit să fac a fost să montez roata de fața, să ridic tija de șa și să arunc un ochi pe pachetul care însoțea produsul și în care am fost surprins să găsesc câteva bonusuri: un set de pedale platformă din plastic (unele mari, nu ca acelea clasice care se sparg după primele două ture), un set de lumini, cărțile tehnice și o fișă de control unde poți vedea cum a fost verificată bicicleta înainte de a părăsi fabrica. Cel mai important este faptul că acea fișă este semnată de un om, nu de un robot, o chestiune care dă al naibii de bine la imagine.

Zis și făcut, tot ce mi-a rămas a fost să reglez presiunea din anvelope, s-o mai admir un pic și să pornesc rapid către cea mai apropiată potecă.

Cadru/Pe traseu

Sunn încadrează această bicicletă în categoria sport, dar cum această denumire are înțelesuri extrem de diferite în funcție de producător, o să-mi permit s-o încadrez unde știu eu cel mai bine: și anume într-o gamă a bicicletelor foarte jucăușe, construite pentru oameni setați pe distracție și nu pentru cei care pedalează la deal fără nicio expresie. Sunn TOX reușește să imprime un zâmbet adânc pe fața ta și vei afla în continuare de ce.

Așadar, avem aici un hardtail construit impecabil, cu finisaje demne de un brand de top, cu un cadru din aluminiu cu țevi hidroformate (același cadru este disponibil și pe modelele mai ieftine), dar fără tehnologii precum cabluri trase prin interiorul cadrului sau prindere pentru roata de spate cu ax X12. Headtube-ul este însă conic, o specificație de așteptat de la un astfel de hardtail, pe care eu îl văd orientat mai mult către coborâri decât către urcări. Lucru pe care aveam să-l aflu imediat, după prima urcare mai susținută.

Cu un unghi al seat tube-ului de 73 de grade și o pipă mai scurtă, de 65mm, poziția pe urcări este una decentă, dar nu ideală. Bicicleta urcă fără probleme, însă pe porțiunile extrem de abrupte roata de față devine mai neliniștită. E clar că nu te duci să câștigi competiții cu TOX, însă prin comparație, pe anumite segmente de cățărare, am fost cu 3-4 minute mailent decât dacă aș fi urcat cu un 29er de competiție. Și pentru că tot am adus vorba de roți, TOX-ul rulează pe roți de 27.5 inch, fără a exista o alternativă cu roți mai mari (și nu, nici tu nu-i poți monta after market dacă ți-a trecut cumva asta prin cap).

La vale însă, toată povestea se schimbă. Cu o furcă poziționată la 68.5 grade, ai impresia că tot efortul de a urca îți este în sfârșit răsplătit pe măsură. Căci bicicleta asta halește potecile și în general coborârile, susținută fiind și de furca cu o cursă de 120mm. Unghiul headtube-ului, foarte relaxat pentru un hardtail din această gamă, nu face altceva decât să-ți ofere un plus de siguranță la coborâri, pe care le poți aborda fără grija că ai putea zbura peste ghidon. Mai pune în calcul și ghidonul cu o lățime de 730mm, combinat cu pipa scurtă de care pomeneam mai devreme, chainstay-ul cu o lungime de 425mm și vei înțelege rapid de ce m-am simțit ca pe hardtail-ul meu de street. Da, bicicleta asta este atât de manevrabilă încât schimbă regulile în segmentul entry-level: sare, se cațără, se aruncă, derapează controlat și acceptă cam orice chin la care o vei supune, fără să aibă de comentat ceva.

În ceea ce privește partea practică, este mai mult decât îmbucurător că lipsesc prinderile de portbagaj și este de apreciat că există totuși o prindere pentru bidonul cu apă. Denumirea Sunn gravată pe headtube este un fel de a-ți arăta mușchii în public, iar graficele se păstrează în limitele rezonabilului: simple, dar de efect. Nu-mi dau seama în ce măsură fotografiile pot reda fidel realitatea, de aceea o vizită la un dealer Sunn este recomandată pentru a înțelege exact la ceea ce mă refer cu aceste descrieri.

Nu în ultimul rând, greutatea cadrului de 2.14 kg este rezonabilă dată fiind construcția robustă a acestuia, iar rigiditatea este de asemenea în grafic, 102.1 Nm/grad. Suficientă pentru a nu crea probleme nici măcar unui rider de aproximativ 90-95 de kg.

Echipare

Acesta este un alt capitol la care Sunn arată o cu totul abordare. Deși prețul nu este chiar de entry-level, această gamă reprezintă portița de intrare în universul Sunn. Iar transmisiile 1×11 sunt o raritate în acest segment. Compusă dintr-un angrenaj Sram NX, schimbător de pinioane Sram GX cu o manetă din gama NX, transmisia funcționează fără reproș, este foarte exactă și dură, schimbând rapid lanțul de pe un pinion pe altul. Poate configurația cu foaie de 32 de dinți nu va fi chiar pe placul unui începător, însă există întotdeauna posibilitatea de a opta pentru o foaie mai mică, dacă preferi să pedalezi cu o cadență mai mare.

Frânele provin de la Sram, modelul Level, iar performanțele sale sunt mulțumitoare. Un disc de 180mm montat pe roata de față asigură reprize de frânare mai mult decât decente, iar cel de 160mm de pe spate (Promax) vine în ajutor atunci când este nevoie. Exceptând corpul manetei care mi se pare cam mare, frânele n-au pus probleme pe distanțe scurte de coborâre. Rămâne de lămurit cum se descurcă și pe segmente mai lungi.

Furca este Suntour XCR pe arc, cu o cursă de 120mm, care lucrează acceptabil și care vine dotată cu o comandă de Lock-out pe ghidon, al cărei rost nu prea-l înțeleg. Dar este bine să fie acolo, căci cine știe, unii poate chiar folosesc această funcție pe asfalt.

Roțle în formatul 27.5 sunt construite cu butuci din producția proprie, pe bile, alături de jante Mach1, care s-au dovedit a fi rezistente pe parcursul testului (duble, necapsate). Anvelopele în schimb mi s-au părut veriga slabă a bicicletei. Un set de anvelope mai late ar fi schimbat cu totul povestea, fiind convins că Tox poate fi mai incisiv de atât dacă este echipat cu un set de anvelope în formatul 2.30. Pur și simplu îți lărgește orizonturile. Hutchinson-urile Python din dotare, în formatul 2.10, par mai degrabă de 2.00, însă au o viteză de rulare bună. Prestează bine și pe noroi, așa cum era de așteptat, însă nu sunt foarte confortabile, iar pe anumite porțiuni, mai ales la viteză, trebuie să știi ce faci ca să rămâi în parametri pe traseu. Nici greutatea roților nu este grozavă, aceasta apropiindu-se de pragul de 5 kg.

Șaua a fost confortabilă, dar manșoanele sunt cam dure dacă nu folosești mănuși cu gel.

Concluzie

Sunn Tox este acea bicicletă construită pentru a te scoate din banal. O cumperi pentru că vrei mai multă distracție pe munte, arătându-le astfel prietenilor tăi serioși îmbrăcați la costum că știi să alegi cu sufletul dar și cu rațiunea în același timp. Nu este o bicicletă de competiții, însă poți lua parte la ele dacă n-ai pretenții de podium. Și chiar dacă nu se numără printre cei mai buni cățărători, la vale îți va aminti de fiecare dată de ce ai dat bani pe ea.

Date relevante

Greutate totală: 13.4 kg
Greutate cadru: 2.141 grame
Greutate roți*: 4.984 grame
Greutate furcă: 2.385 grame
Lățime ghidon: 730 mm
lungime pipă: 65mm
Greutate angrenaj (+Bottom Bracket): 860 grame
Rigiditate headtube: 102.1 Nm/grad
STW**: 48.6

*Greutatea roților cu anvelopă, pinioane, disc și quick release
**SWT (Stiffness to weight): raportul între rigiditatea cadrului și greutatea acestuia

La deal: 6/10
La vale: 9/10

Galerie foto