Imediat ce am instalat furca Lauf pe bicicletă și am ieșit la prima tură, cred că am auzit toate scenariile posibile de la cunoscuți despre cum ar urma să mor utilizând-o. După ce am stat să ascult cu răbdare și cele mai cutremurătoare variante, am ieșit la câteva ture de plat, ca apoi s-o duc la munte unde a urmat testul suprem. Pe un traseu de enduro.
Câteva cuvinte însă despre Lauf, pusă la punct de către un grup de islandezi, care au văzut lucrurile diferit încercând să dea un răspuns întrebării: de ce să montezi o furcă clasică din moment ce există o variantă de două ori mai ușoară (sau aproximativ) care să scadă semnificativ din greutatea bicicletei? Evident că lucrurile nu-s chiar atât de simple, iar produsul de față vine cu câteva dezavantaje, căci până în prezent nu a fost inventată furca perfectă. Are o construcție din carbon și lamele pentru amortizarea șocurilor, 12 la număr, câte 6 pe fiecare parte. Forma este neobișnuită deoarece lipsește potcoava din față, iar asta o face să arate precum doi colți gata de atac. Chiar și dispunerea lamelelor poate părea ușor nefirească la început, dar totul ține de obișnuință. Steerer-ul este construit de asemenea din carbon, reușind astfel să cântărească doar 965 de grame, mai puțin decât orice altă furcă (capabilă să amortizeze) construită de om până în prezent. Prinderea se face cu ax de 15mmm, iar înfiletarea nu se face cu ajutorul unei cheițe ci cu un imbus (așadar nu uita să-l iei cu tine în caz că faci pană). Duritatea lamelelor este suficientă pentru o persoană de 73 de kg (cazul meu), însă am apelat pentru versiunea cu lamele pentru peste 65 kg. Există o versiune pentru persoanele de sub 70 de kg, însă nu mă pot pronunța asupra diferențelor, dar cel mai probabil aceasta din urmă are lamelele mai moi.
Pe asfalt această furcă se simte minunat, căci flexează foarte puțin și se apropie mult ca feeling de o furcă rigidă. Însă dacă privim doar din acest punct de vedere, suma pe care o plătești nu se justifică. Adevărata valoare și-o arată pe teren mai puțin accidentat, precum cursele pe plat: poteci de pădure, câmp, macadam. Oferind 60 de mm de cursă, aceasta este suficientă pentru a oferi un minim de confort și un control bun. La munte însă, povestea se schimbă. Noi am preferat să alegem un traseu de enduro, în varianta cea mai dificlă, pentru a vedea limitării furcii. Care n-au ezitat să apară destul de repede: porțiunile cu denivelări mari și succesive, precum rădăcinile sau pietrele sunt inamicul numărul 1 al acestei furci, căci revenirea este egală cu compresia. Asta se traduce prin confort inferior unei furci clasice, roata de față țopăie în voie, iar dacă se întâmplă să întâlnești obstacolele de mai sus într-un viraj, fii sigur că va fi nevoie să redresezi bicicleta. Într-un fel este incitant, căci te aduce cumva la originile mountainbike-ului, în zilele când ne dădeam la vale cu o furcă fixă și totul era minunat, căci trebuia să ne dăm noi strădania mai mult pentru a controla bicicleta.
Pe de altă parte, în viraje se poate vedea o mică flexare a roții de față, exact din motivul pe care-l menționat și mai sus: lipsa unei potcoave care să rigidizeze mai mult construcția. Practic, de sub steere până la ax, ai o singură secțiune, destul de înaltă. Țin să menționez faptul că versiunea pentru roata de 27.5 inch pe care am testat-o de curând, este mai rigidă decât cea pentru roata de 29 pe care am testat-o în urmă cu doi ani.
Și pentru că tot am ales un traseu de enduro, vreau să menționez că emoțiile cele mai mari le-am trăit pe porțiunile foarte aburpte de coborâre, acolo unde majoritatea preferă să se dea jos de pe bicicletă. Cu o bicicletă de enduro aș fi trecut fără să clipesc, dar pe hardtail-ul cu această furcă montată, am ezitat pentru o secundă, apoi m-am aruncat în prăpastie. Senzația este destul de ciudată, căci ghidonul stă o idee mai jos decât în mod normal, datorită construcției furcii (diferență notabilă între 60 și 100mm). Control devine de asemenea mai dificil, deoarece poziția centrală pe care o am în mod normal pe bicicletă trebuie mutată spre partea din spate, pierzând astfel din presiunea pe ghidon.
În concluzie, experiența a fost una cât se poate de interesantă. Pe asfalt și pe câmp, această furcă este minunată, nu doar pentru că oferă un confort rezonabil dar este incredibil de ușoară. Pe de altă parte, la munte poate fi folosită, dar o recomand celor cu experiență sau celor care nu abordează trasee dificile și se identifică ca fiind foarte atenți în general. Căci Lauf Trail Racer transformă întreaga bicicletă într-o mare provocare, atunci când traseul devine dificil.
Costul este de puțin peste 4.000 de lei, iar pentru un weight weenie adevărat, acesta nu ar trebui să reprezinte o mare problemă. Cu siguranță în acest cost găsești furci de la mărci consacrate care s-ar descurca mai bine decât Lauf-ul, însă nu vor atinge niciodată o greutate atât de joasă. Și nici nu vor fi remarcate vreodată.
După succesul incredibil pe care l-a avut organizarea Campionatului European de MTB anul acesta, în luna mai, la Cheile Grădiștei,…
Șaua bicicletei este un subiect sensibil, și la propriu si la figurat. Așa că este greu și pentru noi să…
Sezonul hibernal nu este deloc unul “mort”, pentru că este vremea concursurilor de ciclocros. Astfel, pe data de 12 ianuarie…
Vezi comentarii
Salut! Frumos review. Interesanta furca. Poti sa imi spui ce sistem de transmisie ai pe bicicleta asta?