Continental Trail King 27×2.2 (2018)

Continental a lansat în toamnă, la Eurobike, noua linie de anvelope și dacă n-ai fost la curent cu noutățile pe care le-am prezentat la momentul respectiv, trebuie să începi să te pregătești pentru o nouă gamă: în mare parte, denumirile se păstrează, însă aluatul este cu totul altfel. Inclusiv forma.

Trail King-ul de față a fost mereu o anvelopă apreciată, iar în versiunea 2018 se presupune că este chiar și mai bună decât modelul anterior. Fiind construită pentru All-Mountain/Enduro, m-am gândit că cea mai potrivită variantă ar fi să le instalez pe o bicicletă electrică. Cu care să merg pe un traseu unde-și vor putea demonstra măiestria. Ceea ce am și făcut: anumite părți foarte tehnice au avut o lungime de 4 km cu peste 600m diferență de nivel (da, știu, e imposibil să le dai pe o bicicletă normală decât dacă împingi la ea serios), coborâri prin pietre și rădăcini și cam orice i-ar fi putut face viața mai grea regelui nostru.

Viteza de rulare, la fel ca în cazul modelului anterior nu este din cele mai grozave, însă chiar dacă am avut la dispoziție versiunea, să zicem, ceva mai ieftină – adică PureGrip, acestea s-au descurcat excelent mai în toate condițiile. Primul lucru pe care l-am observat după instalare (care cu greu merge fără leviere), a fost carcasa mai voluminoasă, un lucru care lipsea oarecum în trecut celor de la Conti (comparat cu Schwalbe spre exemplu). Compund-ul este moale, însă legat la ochi sunt sigur că pot face diferența dintre PureGrip și Black Chilli, acesta din urmă fiind chiar și mai moale. În orice caz, lasă impresia unei anvelope scumpe, deși costă 150 de lei.

Odată avântat pe traseu, dispunerea crampoanelor centrale acționează exact ca un utilaj când vine vorba de urcări foarte abrupte, săpând practic în sol pentru a te propulsa mai departe. Iar acesta nu este un job deloc ușor când ai 250W extra în motorul bicicletei electrice, plus puterea generată de picioarele tale. Aceasta este o situație de care mă lovesc frecvent în turele cu bicicleta electrică, căci pe traseele extrem de abrupte (pe care, repet, nu ai cum să le dai cu o bicicletă mecanică) anvelopele de XC sau AM pierd rapid din aderență. Acesta este un fenomen care se întâmplă, așa cum povesteam mai sus, datorită faptului că puterea trimisă către roata de spate este imensă și evident că inevitabilul se întâmplă: se pierde serios din aderență, motorul nu te mai susține și utilajul se oprește. Tradus pentru lumea bicicletelor mecanice, asta înseamnă că dacă te bucuri de picioare zdravene, vei putea urca cu aceste anvelope aproape oriunde îți propui, fără să ai nici măcar pentru o secundă îndoiala că nu vei reuși ceea ce ți-ai stabilit.

Uitându-mă la crampoanele laterale parcă nici nu-mi vine să mai povestesc despre aderența laterală, căci germanii se prezintă cu faptele pe masă. Iar această aderența maximă nu face decât să propulseze anvelopa într-un top select al celor mai aderente anvelope din lume. În orice caz, tabloul roz este perturbat de greutatea destul de mare, de 785 de grame/bucată (740 declarat). Comparativ cu Mountain King-urile, cu balonaj mai mare și format 2.3, Trail King-urile de 2.2 sunt cu aproximativ 20 de grame mai grele.

Pe scurt, aderența oferită de aceste anvelope le plasează într-un top select, însă sunt construite pentru cei care chiar au nevoie de această aderență dusă la extrem. De aceea, pentru competițiile de enduro sau pentru traseele mai simple de downhill, sunt alegerea ideală. Deținătorii de biciclete electrice le vor aprecia cu siguranță, însă în acest caz recomand cu căldură versiunea 2.4, căci un balonaj mai mare va fi întotdeauna apreciat pe trasee dificile sau foarte dificile (presupunând că respectivii nu se plimbă cu electrica pe un drum forestier). Așadar, treabă seriosă doar pentru oameni serioși, preț modest, aderență crescută și protecție la pană suficientă, chiar și la rulajul cu presiunea de 1.9 – 2.0 bar (cu cameră, pe electrică). Altfel, pe tubeless, poți să te duci lejer și mai jos cu presiunea.