Când te-ai dat ultima dată pe o bicicletă care te-a făcut să gemi de plăcere? Dar pe una pe care ai simțit că face toți banii? Acest gen de produs este Copperhead, unul care a reprezentat mereu o ofertă tentantă în segmentul bicicletelor de 1.000 de euro, însă unul care acum a devenit mai bun. Mult mai bun. Am înțeles asta deja de când m-am dat la începutul anului cu noul Copperhead 1, cu roți de 27.5 inch, însă cel de față este cu totul diferit, căci roțile mai mari fac o diferență mare între cele două. Altfel spus, dacă aș avea de ales, aș lua 29er-ul fără să clipesc. Nu în ultimul rând, trebuie să menționez faptul că de regulă nu mă entuziasmez prea des când testez o bicicletă, însă acest Copperhead ar fi pe lista mea de cumpărături dacă aș dispune bugetul mai sus menționat. Până acum, este cel mai capabil 29er hardtail pe care l-am testat. Să vedem ce mai urmează anul acesta, dar până atunci, să vă povestesc câte ceva despre cum se comportă această bicicletă și ce are de oferit publicului.
Pe scurt:
Cadru/Pe traseu
Punctul forte al lui Copperhead în 2019 este geometria. Și nici măcar nu trebuie să fii vreun expert ca să-ți dai seama de asta. Dacă ai cât de cât idee despre cum trebuie să arate o bicicletă, vei vedea unghiul mai agresiv în care este poziționată furcă (grație modificării asupra headtube-ului care acum stă la 69 de grade). Chainstay-ul mai scurt, de 435mm (acolo unde în mod normal alții mizează pe unul de 450mm) face ca această bicicletă să fie foarte manevrabilă, iar ampatamentul mai lung, o face și mai stabilă. Credeam că dacă voi călări o dimensiune mai mare decât cea recomandată pentru mine (adică cea de 20 de inch pe care am primit-o la test), controlul va deveni greoi. M-am înselat amarnic, căci o dimensiune mai mare a însemnat practic și o stabilitate crescută dată fiind distanța mai mare dintre roți. Toate acestea lucrează împreună cu un ghidon de 720mm (aici mergea clar unul mai lat) alături de o pipă de 55mm. Da, 55mm, măsurați cu ruleta. Acestea sunt specificații pentru primele biciclete de enduro (unele încă mai folosesc pipe de 50mm), așadar poți să-ți dai seama cât de simplu poți trage de ghidon când sari peste un obstacol.
Nici greutatea bicicletei nu este de lăsat, căci cele 12.6 kg ale sale sunt numa bune când ai porțiuni de urcare. Mai mult decât atât, aceasta a rămas stabilă, deși sincer să vă spun, n-am avut ocazia să urc porțiuni extrem de aburpte. Tind să cred totuși că bicicleta rămâne controlabilă chiar și în acele condiții.
Finisajele cadrului sunt de excepție (precum rigiditatea de aproape 120 Nm/grad), iar după cum poți vedea din fotografie, dacă o privești din lateral pe partea cu angrenajul, practic nu există cabluri la vedere. Acestea intră pe partea opusă în headtube sub formă de mănunchi și ies la iveală undeva în preajma pedalierului (Bottom Bracket). Roata de spate din păcate este prinsă tot cu QR 9, iar aici cei de la Bulls ar fi adus un mare plus dacă treceau la standardul X12, cu ax care se înfiletează. Ar fi însemnat un butuc mai lat, deci mai stabil, și bineînețeles o mai facilă demontare și montare a roții spate. Un pic deranjante sunt prinderile de portbagaj care practic nu prea au ce căuta pe această bicicletă din punctul meu de vedere, fiind total opuse cu geometria și capacitatea acesteia în teren accidentat (da, știm, oamenii sunt ciudați în general), însă compensează cu prinderile istețe integrate pentru suportul de bidon, cea de pe pipă pentru far și cea de pe cheița de șa, pentru stopul spate. Detalii care contează.
Echipare
În ceea ce privește echiparea, transmisia cu 3 foi și 10 pinioane ar putea să pară de ieri în această configurație, însă îți oferă toate rapoartele de care ai nevoie. Foaia mică folosită împreună cu pinionul mic este echivalentul utilizării unei foi de 30 cu pinion de 50 de pe o transmisie 1×12, iar dacă ești genul setat doar pe distracție, ai putea să faci la un moment dat această trecere. Însă, dacă ești genul care are nevoie de multe rapoarte pentru a se adapta terenului pe care urcă, atunci poți păstra 3×10-le instalat standard pe bicicletă. Schimbătorul de pinioane Shimano XT are patină blocabilă (Shadow Plus), cel de față este un Shimano Deore cu SideSwing dar cu prindere pe colier (o altă mică reducere de costuri de producție), manetele provin din aceeași gamă Deore, la fel ca pinioanele. Pentru mine o configurație 3×10 nu este cea mai fericită variantă, însă ține cont că este o transmisie stabilă și silențioasă, care și-a dovedit calitățile în timp.
La nivel de frâne cei de la Bulls mizează desigur pe Magura și nu pe modelul entry-level MT2, ci pe următorul, MT4. Puterea de frânare este mare, mai ales că cei de la Bulls s-au hotărât să monteze două discuri a câte 180mm în diametru. Modulația nu este însă din cele mai bune, pe de altă parte susținerea pentru deget din capătul manetei este bună, iar distanța levierului față de ghidon poate fi reglată cu ajutorul unui imbus. Altfel spus, oricine îți poate găsi setup-ul ideal.
Furca Bulls Lytro cu o cursă de 100mm, cartuș de aer și comandă pe ghidon (mecanică) vine cu standardul Boost, așadar cu un ax de 110mm pentru butucul roții de față. O specificație care contravine deciziei de a avea un ax clasic pe spate, însă una binevenită. Nu știu cum s-ar fi tradus asta în costuri, însă un plan unitar ar fi fost ideal pentru această bicicletă și sunt aproape convins că ar fi transformat-o rapid într-un bestseller. Revenind la furcă, aceasta funcționează fără reproș odată ce i-ai stabilit presiunea corectă, iar brațele superioare negre culisează peste medie la nivel de performanță, chiar dacă la bază este o furcă Suntour.
În ceea ce privește roțile nu pot să subliniez ceva spectaculos, jantele duble fiind construite de Bulls, iar butucii, livrați de Formula. Anvelopele reprezintă ceva deosebit deoarece sunt noile Racing Ralph, însă ține cont că sunt doar un profil din cele două lansate de Schwalbe (modelul de top se vinde la pereche – Racing Ray pe față și Racing Ralph pe spate), așadar oferă o viteză de rulare mare și o aderență bună (mai ales că discutăm despre două anvelope cu profil spate).
Video
Concluzie/Cui i se adresează
Chiar dacă există unele mici neconcordanțe din punct de vedere a tehnologiei utilizate, nu-l oprește pe Copperhead din a fi un hardtail cât se poate de distractiv. Geometria reprezintă punctul forte, de aici și clipele intense pe care le poți împărtăși cu această bicicletă pe traseu. Greutatea este de asemenea relativ mică pentru o bicicletă din acest segment, iar din punct de vedere al costului de achiziționare, primește un calificativ bun. Dacă poți trece peste prinderile de portbagaj, manșoanele fără lock-on sau prinderea roții spate, care între noi fie vorba, nu reprezintă un inconvenient atât de mare (poate doar pentru cârcotași), atunci te vei alege cu un hardtail sportiv și totodată distractiv, caracteristici care ar trebui să fie prezente în mod normal pe majoritatea bicicletelor actuale. Nu se întâmplă neapărat, de aceea Bulls vine cu un avantaj major față de ceea ce au de oferit unii concurenți (chiar premium), fără a afirma totuși că nu ar avea competitori care i-ar putea pune probleme într-un test comparativ.
Date relevante
Greutate totală: 12.64 kg fără pedale
Greutate cadru: 1.891 grame
Greutate roți*: 4.520 grame
Greutate furcă: 1.810 grame
Lățime ghidon: 720 mm
Lungime pipă: 55 mm
Greutate angrenaj: 900 grame (+BB 100 grame)
Rigiditate cadru: 119 Nm/grad
STW**: 62.9
*Greutatea roților cu anvelopă, pinioane, disc și quick release
**SWT (Stiffness to weight): raportul între rigiditatea cadrului și greutatea acestuia
Galerie foto
Pentru 2025 Riders Club anunță organizarea a 5 concursuri de ciclism cross country și mtb, însă în plus față de…
Dacă în februarie 2022, Bryton prezenta un nou model de ciclocomputer, mai precis Rider S500, azi avem lansarea următoarei versiuni,…
Disciplina gravel devine din ce în ce mai populară, iar producătorii nu se sfiesc să lanseze constant modele noi. Martor…