Turul Italiei 2013: Un învingător improbabil și jocul supraviețuirii

Chintesența ciclismului profesionist a fost întrupată cum nu se putea mai bine astăzi, în cea de-a 7-a etapă a Turului Italiei. Vreme mizerabilă, drumuri înșelătoare, iluștri anonimi la putere și zei consacrați în genunchi, pe jos, întrebându-se ce caută acolo. Toate la un singur loc. La finalul aventurii de azi, Adam Hansen (Lotto-Belisol) a ieșit triumfător, însă mai presus de toate putem spune că Il Giro de-abia de acum începe să-și arate colții.

Profilul etapei de 177 de kilometri aducea mai mult cu cel al unui pieptene, fără însă a ivi în calea rutierilor vreo dificultate majoră. 6 sportivi au plecat de devreme în evadare, dar ce a diferit de această dată a fost ambiția cu care au pornit la drum. Emanuele Sella (Androni-Giocattoli), Maarten Tjallingi (Team Blanco), Ioannis Tamouridis (Euskaltel-Euskadi), Pim Ligthart (Vacansoleil-DCM), Dominique Rollin (Francaise des Jeux) și Adam Hansen i-au dat bătaie încă din primii metri ai despărțirii de pluton și s-au instalat comozi în fruntea cursei. Avansul nu a dat pe nimeni pe spate, dar s-a menținut constant, astfel dând naștere primelor speranțe de succes în mintea fugarilor care simțeau primii stropi de ploaie.

Dar ce ar fi o cursă de ciclism dură fără o vreme câinoasă? Urcările scurte și abrupte de astăzi, la care s-au adăugat șoselele sinuoase care duceau spre Pescara și ploaia care s-a jucat cu nervii rutierilor, au fost fundalul ideal pentru o zi dramatică. Întâi Pim Ligthart a părăsit grupul celor 6 după un viraj atacat neinspirat, cu vreo 60 de kilometri înainte de final, pentru ca până la penultima urcare a zilei, aflată la 20 de kilometri de sosire, doar Sella și Hansen să mai formeze primul grup. Deja ploua în toată regula. Ochii și pariurile erau pe Sella, om cu victorii importante în Il Giro, dar masivul australian l-a redus la tăcere pe italian printr-un efort impresionant pe respectiva urcare. Pe urmă, puțin câte puțin, omul celor de la Lotto-Belisol și-a mărit avansul, în ciuda ploii ropotinde și mai puternic și a șoselei tot mai greu de citit și abordat. Sella se ambiționează să pornească după el, dar cea de-a doua căzătură suferită de el consemnează finalul strădaniei sale. Nicio șansă pentru nimeni, căci Hansen e stăpânul zilei de azi și își face un cadou splendid în avans pentru aniversarea sa de mâine, cu o urmă de lacrimi curățăndu-i noroiul de pe față, adunat după o zi istovitoare în șa.

Cu câteva minute, uneori zeci de secunde, în urma freamătului din capul cursei se afla plutonul, unde favoriții își făceau diferite planuri. Tot urcarea unde Hansen a oferit recitalul a fost și scena transformării marelui pluton în mici grupulețe. Danilo DiLuca (Vini Fantini) își încearcă norocul, Michelle Scarponi (Lampre-Merida) tatontează terenul dar nu face nimic, în timp ce Vincenzo Nibali (Astana) este singurul care pornește cu convingere o tentativă de desprindere. Yuri Trofimov de la Katusha, alături de Robert Kiserlovski (RadioShack) îi urmează, dar cad împreună cu sicilianul într-un viraj banal, transformat într-o capcană de către ploaia torențială. Nibali revine și, alături de Ryder Hesjedal (Garmin-Sharp), Cadel Evans (Team BMC) și Scarponi, scapă cu bine din infernul de azi. Bradley Wiggins (Team Sky) este însă omul care adună toate ghinioanele la un loc și cade și el într-un final de etapă care a devenit mai mult o problemă de echilibru și supraviețuire. Lovit la genunchi, face joncțiunea cu coechipierii Henao și Uran, dar tot pierde timp în clasamentul general, fiind la 1 minut și 27 de secunde în spatele lui Nibali și la 1 minut și 32 de secunde față de noul lider. Nu, nici tricoul roz de până azi, Luca Paolini, nu a dus-o mai bine, italianul cedându-i prima poziție a “generalului” lui Beñat Intxausti (Movistar).