Nici boala Lyme nu îl poate ține departe de bicicletă pe Arpad Kelemen

Unul din cei mai redutabili rideri de mountain bike din România, Arpad Kelemen, a primit o lovitură din partea destinului atunci când a fost mușcat de o căpușă și s-a îmbolnăvit de borrelioza, cunoscută și ca boala Lyme. Evenimentul din toamna trecută ar fi trebuit să îi spulbere orice aspirație spre rezultate bune în acest sezon, dar determinarea proverbială a secuilor se manifestă din plin și în cazul său. După aproape zero antrenamente, Kelemen a reușit să obțină victoria la categoria sa la Gârboavele XC și să se urce pe treapta secundă a clasamentului general.

Foto: Dorin Bălănescu

„Din păcate, problemele de sănătate nu s-au rezolvat încă. Dar a venit primăvara și n-am putut să rezist să nu mă antrenez. Am vrut și să merg la un concus ca să văd cum stau cu forma sportivă și ce performanță mai pot face” spune Kelemen, după cursa de sâmbătă. „În concurs m-am simțit în formă bună și e normal ca performanța mea să scadă mult din cauza lipsei de antrenament. Din noiembrie și până în martie n-am mers nici un metru pe bicicletă și  m-am tratat cu antibiotice, dar și așa am mers bine. De fapt, am observat imediat de la tura de recunoaștere că am picioare bune” completează el.

Cât despre cursa propriu-zisă, ciclistul de la NoMad Merida CST a reușit o performanță care l-a surprins și pe el. ”Vremea nu a fost cu noi, la start erau 10 grade și după prima tură s-a ajuns la 2 grade, plus că a plouat și a suflat vântul puternic. Mâinile mi-au înghețat, nici nu am putut să schimb vitezele cum trebuie, efectiv n-am avut putere în degete” își amintește. O defecține tehnică l-a costat câteva poziții, dar a reușit să revină. „După un anumit punct am observat că nu trag, nu concurez, numai pedalez și astept să se termine concursul. Ultimele două ture le-am parcurs împreună cu Basso (n.r. – Ștefan Morcov), dar am observat că nici el nu prea trăgea și așteapta să se termine cursa. Mă pregăteam să termin pe locul trei, dar am încheiat pe 2 la general și 1 la categorie. În rest, traseul a fost fain, dar aproape în totalitate de tip singletrail fără locuri pentru depășire” încheie Kelemen.