Colorado Trail Reunion

“Cărările reprezintă elementul fundamental pentru tot ce are legătură cu mountain biking-ul. Ele sunt arterele care transportă și livrează viață în fiecare tură de mtb. Sunt începutul și sfârșitul fiecărei povești care despre și mai ales cu mountain biking. Indiferent că au fost construite de mână omului, de un utilaj sau pur și simplu prin deplasarea de-a lungul anilor a oamenilor și a animalelor, fiecare cărare e specială. Fiecare potecă necesită o anumită abordare, o anumită viteză și implică un risc, dar mai ales creează o aventură diferită. Și fiecare potecă e doar una din multe. Trei excursii diferite, trei trasee diferite cu poteci și cărări unice. Începem cu Colorado Trail.

Iunie a fiecărui an mă surprinde trezind la viață harta, care hibernează pe perioada iernii, așezând-o pe masa din living, loc în care rămâne până când zăpada se așterne din nou deasupra peisajelor de toamnă. De trei ani n-am mai fost în zona asta, n-am mai explorat partea asta a hărții. Oricum, mai trebui să aștept până când zăpada se va topi și va face posibilă ieșirea mea.

Munții San Juan din sud-vestul statului Colorado compun un masiv impozant și sălbatic. Acum 150 de ani au fost exploatate zăcămintele din Telluride, Silverton, Ouray și Durango. În prezent, accesul la masivul montan este relativ facil, datorită infrastructurii miniere de altădată. Cărările care legau orașele miniere au devenit drumuri cunoscute, urmându-le ele te pot duce adânc în Backcountry-ul american. Vechile drumuri forestiere, parcurse odată de căruțe, s-au transformat în singletrail-uri armonioase.

Cărarea care atrage cei mai mulți mountain bikeri în regiunea asta e Colorado Trail. Aceasta a fost finalizată în 1987 și leagă Denver de Durango. Cărarea are 782 km lungime și te va conduce la cele mai bune singeltrail-uri alpine din U.S.A. Locuiesc de 10 ani în Durango, iar Coloardo Trail e autostrada care ne conduce spre o pânză de poteci și cărări incredibile. Altitudinea medie pe care o traversează e între 3350m și 3800m. Linia copacilor face loc golului alpin la circa 3600 m, element care asigură niște peisaje incredibile. Lanțul montan adiacent abundă de cărări și poteci pentru mountain biking. Din păcate intervalul calendaristic în care ele sunt accesibil e redus în principiu la 3 luni, datorită stratului gros de zăpadă care le acoperă în restul anului. Când a sosit vremea, motivația e la cote maxime!

Să te dai cu prietenii pe potecile din spatele casei e foarte fain. Să faci asta în mediul alpin e ceva cu totul special și cu siguranță un element care întărește relația între prieteni. Nu e tot timpul interesant să pedalezi ore în șir pe urcări sau să fii surprins de câte o furtună, însă prietenii și puțin amuzament garantează reușita în condițiile astea.

Vara trecută am pedalat împreună cu câțiva prieteni din Canada pe cele mai bune cărări din regiune. Cu toate că am fost puțin nesigur datorită primăverii umede și a modului în care aceasta a afectat cărările respective și mai ales a prietenilor obișnuiți cu regiunea din jurul Whistler-ului, am optat în final pentru un traseu de 3 zile. Nu eram sigur că zăpada se topise, iar localnicii susținea ferm că potecile ar fi încă acoperite pe alocuri. Ca norocul, temperaturile au crescut, iar omătul a dispărut până în ziua în care am planificat începutul turei noastre. Povestea, în imaginile de mai jos! “

Text preluat de pe www.mtb-news.de și ușor adaptat.

Text original Mary Dishman | Poze: Adrian Marcoux