Tenerife – Experiența insulelor Canare

Perioada de iarnă și primăvară nu este prilej de pauză. Mulți cicliști, chiar dacă rămân în țară, continuă antrenamentele, în casă sau la sală. Însă în ultima vreme am văzut din ce în ce mai des ieșiri specifice în afara țării, pentru antrenamente pe bicicletă. Ultima oară când s-a întâmplat asta a fost chiar în primăvară, când trei echipe românești de ciclism au fost în Turcia pentru cantonament.

Întâmplător am fost și eu plecat însă în Spania, vizitând insulele Tenerife și Gran Canaria. Și această destinație este foarte bună pe timpul iernii de la noi. Aici este în continuare cald sau chiar foarte cald. Îmi aduc aminte cum am reparat o pană în plin soare, la 35 de grade (!!) în februarie.

Insulele Canare fac parte dintr-un arhipelag spaniol amplasat în nordvest-ul Africii sau în sudvest-ul Portugaliei, aici obișnuind și unele curse aeriene să facă escală. Sunt insule vulcanice și de aici specificul geoegrafiei. Două dintre cele mai cunoscute insule ale arhipelagului sunt Gran Canaria și Tenerife. Ambele au o climă și vegetație asemănătoare. Jumatatea de nord este mai răcoroasă, mai verde și mai umedă, în timp ce sudul este mai cald, mai arid și mai secetos. Dacă vii la pedalat aici, ambele zone sunt potrivite și oferă multiple posibilități. Depinde de tine ce-ți place mai mult, dar mai frecventată este jumătatea de sud. Pe ambele insule noi am stat în nord.

Drumul până aici se face cu avionul. Pentru Tenerife există chiar cursă directă cu Wizzair. Poți consulta și acest articol publicat de noi, pentru a vedea costurile transportului bicicletei cu avionul, cu diferite companii aeriene. Cazarea aleasă de noi a fost făcută prin Airbnb.com. Cine nu stie încă de acest serviciu, este vorba de locuințe particulare unde plătești direct la proprietar. Proprietarul nu stă însă cu tine, iar totul este legal, cu factură și tot ce trebuie. Cu Airbnb prețurile sunt mult mai bune, iar condițiile variază. Însă recenziile online ale locației respective îți vor spune tot ce trebuie ca să nu ai suprize.

Spre exemplu cele două cazări ale noastre au fost foarte diferite. În Gran Canaria am stat într-un apartament de bloc la un preț destul de mare, în condiții care puteau fi mai bune. Însă locația era excelentă, la maxim trei minute de plajă. În contrast cu locația din Tenerife unde am stat într-o vilă superbă, la preț mai mic, într-un sat mic, departe de plajă și orice, dar totuși cu priveliște frumoasă spre ocean.

Dacă ajungi în această zonă și ești “în interes de serviciu”, ai două variante de pedalat. Fie pe bicicleta proprie, dacă ți-o aduci cu avionul, fie închiriezi. Noi am închiriat așa că îți pot vorbi despre această variantă. Majoritatea magazinelor care închiriază biciclete sunt concentate în sudul insulelor, pentru că aici se dau majoritatea. Inclusiv echipele „oficiale” de ciclism, când vin în cantonamente, aleg sudul. Există însă opțiuni și dacă ești cazat în nord.

În Gran Canaria am apelat la magazinul Bike Station Las Palmas, asta și pentru că eram cazați în Las Palmas, capitala insulei. Proprietarul este un neamț care vorbește și engleza perfect. Au aici mtb-uri și cursiere de la entry-level la carbon. Eu am închiriat cea mai ieftină cursieră, o Merida Ride 400, care s-a dovedit a fi foarte bună. Aici plata am făcut-o la fața locului.

În Tenerife am închiriat de la Kiraya Bikes. Proprietarii sunt spanioli care abia nimeresc engleza, dar te înțelegi cu ei. Și de aici am închiriat cea mai ieftină cursieră, de data asta Orbea Aqua. Plata am făcut-o aici în avans, cu PayPal. Partea bună la Kiraya Bikes este că îți aduc bicicleta acolo unde ești cazat, dar o și ridică la final. Livrarea bicicletei este gratuită, dacă ești cazat aproape de ei, sau variaza de la 5 la 20 euro în funcție de distanța dintre ei și tine.

Traseele de bicicletă din Tenerife și Gran Canaria sunt, pe scurt, excelente. Mă refer exclusiv la traseele de cursieră pentru că turele offroad nu le-am încercat. Însă dacă vii aici în cantonament, cursieră te interesează. În Gran Canaria am făcut patru circuite, iar în Tenerife două, toate concentrate în partea de nord a insulelor, cea mai puțin populară pentru ciclism. Dacă dorești track-urile turelor făcute de mine, le poți descărca de aici. Ține cont însă de faptul că le poți combina între ele în toate felurile posibile, și adăuga variante noi la fața locului. Este permis de circulat cu bicicleta peste tot cu mici excepții. Voi detalia excepțiile mai jos.

În Gran Canaria m-am simțit oarecum constrâns de locația în care am stat. Fiind cazat în capitală, am concentrat turele în partea de nordest a insulei. Din cauza asta multe părți din circuitele pe care le-am făcut s-au suprapus. Ce mai trebuie spus este că vei întâlni localități peste tot de-a lungul drumului. Din Las Palmas și până sus pe munte ai sate peste sate și foarte puțin drum liber, fără construcții. Urât nu este, dar traficul este destul de aglomerat. În plus sunt multe mașini diesel sau mașini vechi cu benzină cu plumb. Recunosc că nu prea am simțit aerul curat. Abia mai târziu și la altitudine mai mare, dacă urci spre vârful Pico de las Nieves – lucru pe care îl recomand, vei întâlni drumuri publice libere și cu peisaje frumoase.

În Tenerife îl ai desigur pe „mărețul” Teide. Cine ajunge în Tenerife nu se poate abține să nu urce spre vârf. La fel am facut și eu, dorind să-l am în palmares. Dar privind acum înapoi, pot spune că eram mai câștigat dacă foloseam ziua respectivă alegând alt traseu, spre nordul extrem al insulei, decat spre Teide, spre sud.

Foarte pe scurt și sincer, cățărarea spre Teide, cea dinspre nord, o pot caracteriza drept banală și plictisitoare. Urci la nesfârșit, nici măcar pe serpentine gen Transfăgărășan, până sus pe platou. Aici da, primești un peisaj total diferit de ce știm noi prin Europa. Insula fiind vulcanică, peisajul este deosebit. Să zicem că merită, însă doar pentru asta și pentru asfaltul care este perfect tot drumul. Pe vârful Teide propriuzis nu poți ajunge cu bicicleta. Se poate pedala doar până la poale de unde, pentru turiști, pornește o telecabină.

În schimb în partea de nord, am dat peste niște drumuri și serpentine de nota 10+. Recomand cu căldură să va faceți un traseu care să urmeze drumurile TF-134 și TF-12. Pentru Gran Canaria, un drum foarte frumos este GC-551.

Starea drumurilor, a asfaltului mai precis, este bună. Însă în comparație cu ce știm din Austria spre exemplu, aș zice că este de nota 7-8. Asta pentru că de multe ori, deși nu sunt gropi, asfaltul este mai degrabă o criblură încastrată în asfalt. Este o suprafață foarte rugoasă, aspră și care produce multe vibrații în bicicletă. De multe ori criblura era atât de dură încât drumul păre forestier. Din cauza asta recomand ca anvelopele de cursieră sa fie de minim 28 mm lățime, dacă nu chiar să vii cu ciclocros sau gravel bike. Însă nu este așa peste tot. Există și multe regiuni cu asfalt nou.

Legat de locurile pe unde ai voie să pedalezi, cele două insule au drumurile împărțite pe culori. Vei vedea acest cod de culori și pe hărți și la fața locului pe indicatoarele rutiere. Albastre sunt autostrăzile. Restul codurilor sunt roșu, galben și verde, iar importanța sau mărimea drumului variază, cum ar fi la noi de la drum național la județean și comunal.

Important de reținut este statutul drumurilor albastre, autostrăzile. Se pare că legislația este mai relaxată în Gran Canaria și este permis, neoficial, să pedalezi pe autostradă. L-am întrebat direct pe proprietarul magazinului Bike Station, care mi-a spus că da, poliția te lasă să pedalezi pe banda de urgență, pe unde se și vâd zeci de urme de la roțile cursierelor. Și eu am mers cu bicicleta pe aici și pot confirma că nu m-am simțit în pericol. Mașinile nu circulă exagerat de tare, iar depășirile se fac foarte departe de tine. Ești cumva nevoit să te dai și pe drumurile albastre pentru că majoritatea traseelor „oficiale” de cursieră din partea asta a insulei, pleacă și se întorc în Las Palmas, iar pentru multe dintre ele singurul drum posibil este autostrada. Pe de altă parte în Tenerife nu e voie pe albastre. Proprietarii de la Kiraya Bikes mi-au spus că e interzis pe autostrăzi cu bicicleta.

În aceeași perioadă cu mine a fost în Tenerife și Silviu Martin de la Martin Cycling Adventures. Spre deosebire de mine care am stat în nord, el a fost cazat în sud. Am luat elgatura și cu Silviu pentru a vedea cum a fost în partea lui de insulă. „Aici peisajul este dominant vulcanic și aș spune că este unul arid”, povestește el. „În zona superioară există o pădure de conifere care mai schimbă atmosfera și mai oferă protecție împotriva vântului și soarelui. Pe platoul vulcanului te simți ca într-o altă lume. Ești înconjurat de urmele erupțiilor, de bolovani imenși, de scurgeri vechi de lavă. Este impresionant”.

„Vremea este cea care face ca Tenerife să fie atât de căutată ca destinație de antrenament iarna”, continuă Silviu. „Din acest motiv este și supranumită «insula primăverii nesfârșite». Temperatura medie este în jur de 20 grade tot anul și plouă destul de rar”.

Este insa recomandat sa ai la tine si echipament de iarna sau ceva gros de vara, inclusiv huse pentru pantofi. Cand am urcat eu spre varful Pico de las Nieves din Gran Canaria, vremea a fost inchisa, cu ceata si ceva ploaie. La coborare temperatura a fost de doar 7 grade! Valabil pentru urcarea dinspre nord.

Cât privește starea drumurilor, Silviu a fost mulțumit de calitatea asfaltului. „Drumurile sunt perfecte ca și calitate a asfaltului. Pe două dintre urcările spre Teide au asfalt recent în ultimii doi ani”, spune el. „Șoferii sunt o surpriză mai mult decât plăcută mai ales pentru noi care venim dintr-un loc în care nu suntem tratați cu respectul și grija cu care trebuie tratat oricine se deplasează pe un drum public. Noi am tot glumit că nu există 100 m plați în Tenerife așa că aș spune că insula are trasee dificile cu diferență de nivel considerabilă pe distanțe relativ scurte. Poți face lejer 70 km cu peste 2.000 m fără să cauți prea multe trasee. Urcările sunt lungi, constante și solicitante. De exemplu, urcările pe vulcan au în jur de 30 km și peste 2.200 m diferență de nivel”.

Și Silviu, împreună cu grupul său de prieteni, a ales să închirieze biciclete de la fața locului. „Ne-am făcut calculele, iar varianta aceasta a ieșit cu doar câteva zeci de euro mai scumpă față de varianta în care ne aduceam bicicletele proprii, platind taxa de echipament sportiv pentru avion”, spune el. „În plus, aveam șansa să testăm niște super biciclete. Sunt diverse modele disponibile cu echipări generoase, minim Shimano 105 sau Ultegra. Cele mai multe au deja frâne pe disc, iar unele biciclete erau echipate chiar cu electronicul Shimano Di2. Prețurile încep de la 20 Euro/zi până la 35 Euro/zi. În Tenerife, sunt doi furnizori renumiți: BikePoint Tenerife și FreeMotion. Prețul biletelor de avion a fost de  900 lei de persoană cu WizzAir, zbor direct”.

De precizat că zborul direct WizzAir aterizează pe aeroportul Tenerife Sur, din sud. Este convenabil dacă ești cazat în zona asta și mai puțin dacă ești cazat în nord, unde există aeroportul principal, Tenerife Norte.

Cazarea lor a fost de asemenea, mai mult decât rezonabilă din punct de vedere al prețului. „Am stat în zona de sud, la o pensiune de lângă Arona, undeva mai departe de coastă și de nebunia aferentă”, povestește Silviu. „Am ales locul respectiv și pentru proximitatea de cățărarea pe El Teide. Cazarea în Tenerife este la prețuri mai mult decât decente, undeva între 40 – 50 Euro/noapte. Sunt covins că există variante și mai ieftine, dar și mai scumpe. Însă noi am preferat o pensiune tradițională la care să avem mic dejun generos, camere spațioase și, foarte important, mașină de spălat pentru echipamentul de ciclism”.

Pentru Silviu Martin, insula este o destinație deja foarte cunoscută. „Prin tabăra de ciclism pe care o organizez în Tenerife cu Martin Cycling Adventures, am fost doi ani la rând aici și pot spune că aș recomanda oricărui ciclist să viziteze insula și să petreacă minim o săptămână de pedalat”, spune el. „Infrastructura este bine pusă la punct și, dacă vrei să începi sezonul în forță, Tenerife este un loc ideal pentru a pedala sute de kilometri fără a repeta vreun traseu. Totuși, având în vedere profilul insulei, cred că un începător ar avea dificultăți cu diferențele de nivel mari așa că aș recomanda câteva ture de 70 – 100 km cu 1.500 m înainte de a ataca insula. Dacă îți place să te organizezi singur, Tenerife este un loc în care sigur poți planifica vacanța de ciclism pe cont propriu. Alternativ, dacă vrei să te alături deja unui grup format,  te poți înscrie într-o tabără de ciclism unde beneficiezi de ghid, mașină de asistență, nutriție și alte goodies”.

Traseele facute de Silviu în Tenerife le poți vizualiza pe Strava aici.