Pe Márton Blazsó nu cred că ar mai trebui să-l prezint cititorilor ciclişti din ţară, însă pentru cei care nu-l cunosc am să fac o scurtă prezentare. Márton, sau Marci, cum este poreclit de prieteni, este un mountainbiker din Ungaria. Reprezintă elita din ţară vecină de aproape 15 ani. Concurează din 1994 şi în toţi aceşti ani a participat la numeroase concursuri din Ungaria, România, alte ţări din Europa şi chiar de peste Ocean. Are un palmares bogat, singurul titlu lipsă din portofoliu este acela de campion naţional, ratându-l de multe ori la mustață. Este un musafir des întâlnit la noi în ţară şi cu siguranță şi-a câstigat respectul şi admiraţia cicliştilor autohtoni atât prin rezultatele obţinute, cât şi prin comportament. Am avut onoarea să-l cunosc în 2011 şi tot în acel an mi-a acceptat cererea de a-mi fi antrenor personal. De atunci, săptămânal îmi pregăteşte antrenamentele, îmi analizează rezultatele şi îmi dă sfaturi tehnice, pentru a fi pregătit pentru concursurile din sezon. Scopul meu este să obţin rezultate cât mai bune, sau măcar decente la concursurile importante, să ştiu ce fac pe bicicletă când pedalez şi să şi înțeleg procesele care se petrec.
Pe la sfârșitul anului trecut mi-a venit ideea că toate cunoştințele acestea ar fi bine să fie transmise şi altora, că ar fi bine să predau din pasiunea mea şi din cunoştinţele lui Marci şi altor cicliști, biciclişti sau pasionaţi de biciclete.
În acest sens, am purtat o discuţie cu el despre planul meu. După ce am găsit o perioadă bună pentru amândoi și am stabilit numărul participanţilor, care din păcate a scăzut pe parcurs, pentru simplul fapt că e mai eficient să te ocupi de mai puţine persoane, am dat drumul invitaţiilor. Am încercat să favorizez cicliştii locali, pentru ca şi ei, la rândul lor, să transmită mai departe experienţa lor. Au fost invitaţi ciclişti începători, cavaleri de weekend şi chiar şi fanatici de concursuri, plus un ciclist elite din ţară, şi anume Elisei Miron.
Am avut 3 zile la îndemână ca să asimilăm informaţiile primite din partea lui Marci. Din păcate doar prima zi ne-a permis o ieşire, restul zilelor având parte de ploi şi zăpadă. Marţea, ziua zero, am reuşit să ies împreună cu Eli şi Mumu, să facem o tură pe dealurile de lângă Oradea. Urcările fiind înregistrate pe Strava ca şi segmente, am reuşit să-mi îmbunătăţesc intervalele, iar la rândul lor, băieţii au preluat şefia şi au ridicat ștacheta pentru cicliştii locali. Mulţumiri încă o dată lui Eli şi Mumu.
Seara am organizat o prezentare a lui Márton Blazsó despre teoria antrenamentelor şi înmânarea dosarelor de înregistrare. Prima zi a fost ziua reglajelor de geometrie. A fost, cred, cea mai lungă zi dintre toate. Măsurări, înregistrări, calcule, repetate de mai multe ori. Toți cei 9 ciclişti prezenți au beneficiat de un reglaj mai radical sau doar de câteva ajustări. După reglaje, câţiva dintre băieţi au ieşit să testeze bicicletele. Rămâne să vedem în sezonul de competiţie dacă a fost de folos sau nu. Seara a continuat cu pasta-party şi discuţii şi poveşti. Márton având amintiri din trecutul ciclismului unguresc încă din ’94 când a început să concureze, ne-a împărtăşit câteva momente mai haioase din acea perioadă. Cele mai recente erau de la Campionatul Mondial de XCO.
Aşa a trecut şi ziua a doua, şi ne-am pregătit pentru testul de prag al acidului lactic, sau VO2. În total, eram 4 participanţi care au optat să facă acest test fizic. Fiecare a reprezentat câte un nivel: începător, amator, amator avansat şi profesionist. Rezultatele au reuşit să confirme acest lucru, iar după 2-3 zile am avut fiecare un e-mail de la Márton. Dacă este să te uiţi pe un tabel de rezultate ale unei asemenea testări, nu prea se înțeleg multe la prima vedere, dar cu îndrumarea unui specialist, poţi face un pas înainte în a-ţi atinge obiectivele.
Ca să rămânem cu picioarele pe pământ, Márton ne-a arătat un rezultat al unui profesionist de talie mondială, ciclist de șosea, şi am rămas uimiţi că suntem la ani lumină de el în ceea ce priveşte forţa de pedalare. După puţină pauză, seara am ţinut o prezentare mai interactivă despre motivaţie, obiective, dedicare, organizarea timpului de antrenament. Toţi am profitat de această ocazie şi i-am adresat diferite întrebări lui Márton, care cu mare drag ne-a răspuns.
Ziua următoare avea să urmeze o pedalare comună dar vremea ne-a stricat planul. Am rămas să decernăm diplomele simbolizînd reuşita fiecărui participant şi să ne luăm adio unul de la altul. Din cauza vremii nu pot să zic ca fost un real succes acest „boot-camp” rapid, dar pe viitor îmi doresc să organizez unul şi pentru copii ca să le arătăm şi lor ceva din vraja ciclismului montan şi nu numai. Sper că toţi au plecat cu ceva plăcut acasă. Cu atât am putut să încep şi eu să contribui la îmbunataţirea scenei ciclismului din zonă. Sper că de acum încolo tot mai mulţi o să se intereseze şi o să-şi găsească fericirea în ciclism, fie pentru recreaţie, fie în calitate de amator sau, de ce nu, chiar şi de profesionist. În încheierea acestei relatări găsiţi un set de intrebări, despre eveniment şi despre viitor, adresate lui Márton împreuna cu răspunsurile acestuia:
Mulţumesc că ai acceptat invitaţia şi ai bifat prezenţa. După cum ştiu îţi place să ne vizitezi. Deplasarea la Oradea ţi-a stârnit interesul să mai revii la noi?
Cu siguranţă, şi în Oradea am fost primit cu ospitalitate. Cazare bună, zonă superbă, deci pot să zic că da.
Ce înseamnă pentru tine să vii în ţara noastră?
Mă întâlnesc cu oameni prietenoşi, cumsecade. România are mulţi ciclişti entuziaşti, dar şi zone speciale pentru concurat.
În viitor, ai veni şi fără să concurezi?
Dacă îmi permite timpul, da. Îmi place să descopăr peisaje noi, mai ales dacă sunt aproape de oraşul meu.
Cantonamentul Next Level MTB Camp a fost ceva nou pentru tine, din postura de Trainer?
Nu, am mai ţinut cursuri, îmi plac prezentările interactive şi mai ales dacă văd oameni interesaţi.
Ce crezi, au fost folositoare prezentările? Ai mai veni să ţii cursuri?
Dacă au fost folositoare, ar trebui întrebaţi participanţii. Testele însă sunt esenţiale pentru un antrenor şi elevul lui. Dacă mi se cere, mai vin.
Îţi place să predai, să dai sfaturi? Cum te simţi când cineva îţi cere părerea sau sfatul?
Mă bucur dacă pot fi de ajutor. Îmi place mult să discut şi despre problemele întâmpinate de ciclişti, nu numai să susţin ce-i corect sau nu. Din când în când învăţ şi eu din ele.
Din 2009 te ocupi de antrenat, momentan câţi elevi ai?
Dacă bine ştiu, 23. Nu i-am numărat demult. Încep să ating baremul 🙂
Cu ce ii motivezi?
Consider că eu sunt un exemplu pentru ei. Speranţa că orice condiţie nefavorabilă poate fi întoarsă în favoarea noastră. Momentan, locuiesc în unul din cele mai îndepărtate oraşe de munţi din Europa Centrală şi totuşi am rezultate bune.
Pe durata carierei ai concurat în multe locuri. Care este concursul cel mai memorabil? De care rezultat eşti cel mai mândru?
Am participat la multe concursuri memorabile. Fiecare avea vraja lui. Legat de Ardeal, cel mai memorabil este când acum 2 ani la Maratonul Maros, am facut 2 pene, şi am reuşit doar în ultimii kilometrii să depăşesc fruntaşul, după care am mai şi căzut. Concursul a fost incredibil de greu.
Care sunt scopurile tale pentru 2013?
Îmi doresc să-mi cresc performanţa. Să vedem unde ajung la sfărşitul acestui sezon.
Mulţumiri participianţilor şi lui Márton ca ne-a onorat cu prezenţa.
Material scris de Istvan-Etele Demeter, pe care îl puteți urmări pe blogul personal
Foto: X-factor.ro și Asztalos L.
