Raul Sînza este unul dintre cei mai talentați cicliști români, unul pe care-l poți vedea atât la cursele de MTB XCO, MTB Maraton – chiar și pe etape, ciclocros și nu în ultimul rând, la șosea. Ultimele două sezoane au fost excelente pentru ciclistul orădean, atât în componența echipei MSTina-Focus, cât și la Carcover Racing Team, însă un accident în luna septembrie a anului 2018 a făcut ca sezonul său să se oprească brusc. O să discutăm mai multe cu Raul în acest interiu, despre realizările din ultimii ani cât și despre nefericitul eveniment din toamna anului trecut.
1.Salut Raul! Cum cea mai importantă este sănătatea, așadar o să te întreb cum te-ai recuperat după accidentul din toamna lui 2018. Ce s-a întâmplat acolo de fapt și cum ai reușit să treci peste eveniment? Care este starea actuală a sănătații tale?
Accidentul a fost foarte rapid, n-am putut sa reactionez nici cum, m-am trezit direct jos. Mergem la antrenament, când o mașina a ieșit din parcare brusc, a accelerat cu spatele dar nu de pe partea mea, ci din sens opus, adică din stânga mea. Eu aveam 30 km/h și am fost aruncat in aer peste liniile de tramvai in partea dreapta. Am primit o lovitura puternica la piciorul stâng, ceva rupturi micuțe la mușchi, 2 săptamani mi-au pus probleme in îndreptarea piciorului, probabil de la impactul cu bordura sau cu linia ferată plus o fractura la deget. Ceea ce nu am luat in considerare atunci a rămas și acum, o durere de spate când îmi mișc capul in partea stanga sau dreapta, care se simte destul de tare pe lângă coloana. In rest nu am alte sechele.
2.La cursa pe etape Carpathian MTB Epic am avut ocazia să te încurajez de pe margine timp de mai multe zile și sincer să fiu, am rămas impresionat de prestația ta acolo. În plus, ai fost cel mai bine clasat român, ca să nu spun cel mai bine clasat rutier. Cum te-ai descurcat pe parcursul acelor zile? Cum ți s-a părut cursa și care consideri că au fost cele mai dificile momente?
Carpathian MTB Epic pentru mine a fost o cursa super, spun asta pentru ca nu m-am chinuit prea tare, adică ritmul și distantele din turul Portugaliei au fost mult mai grele făcând aceasta cursa una ușoară pentru mine, deși ma urcam pentru prima data in acel an pe MTB.
Cum am spus și atunci, in Portugalia țineam ritmul lor, aici țineam ritmul meu. Cele mai dificile momente erau atunci când ma gândeam dacă fac pană ce o sa fac? Nu aveam camera de rezerva sau alte minuni cu mine. Asta m-a făcut sa am mare grija pe coborâri unde puteam sa fac pană foarte ușor.
3.Și pentru că tot am adus subiectul în discuție, cât de mult te simți rutier și cât mountain biker? Cum ai început să practici ciclismul, așadar, care a fost prima dragoste? Șoseaua sau muntele?
Ma simt ca un telefon dual-sim, selectezi rețeaua și gata. In 2019 voi face asta, iar dacă va fi o invitație la o cursa de sosea sau la o cursa de mountain bike o sa le accept pe amândouă.
Am început cu mountain bike-ul, ulterior și cu bicicleta de sosea pentru a face antrenamentele mai diversificate.
4.Cât a contat participarea în Turul Portugaliei ca antrenament pentru Carpathian Epic? Și cum te-ai simțit în Portugalia în cele 12 zile și aproximativ 1.500 de km? Ai fost de altfel și singurul sportiv în vârstă de 20 ani care a reușit să încheie cursa, ceea ce este impresionant.
Primele zile când am ajuns in Portugalia încă nu știam ce ma așteaptă, auzisem multe despre cursele de acolo, despre cicliștii de acolo. Ce sa mai spun de cel mai important concurs de acolo, unde nici echipele de World Tour nu se prezintă, oare de ce? Știu ca mi-a spus Zurlo, care a fost la UAE -echipa de liga 1, care a participat in curse precum Turul Italiei sau alte mari tururi, ca ritmul de aici nu diferă de ritmul dintr-un mare tur.
Primele 2 zile am încercat chiar sa plec in evadare, eram la început, dar dupa 2 zile cu etape de peste 200 km și peste 2000 diferența de nivel, cu un ritm îngrozitor a început oboseala. Oboseala care parca era doar la mine, restul arătau ca-n prima zi. Cu ultimele forte dar și cu motivația din partea directorului sportiv, Stefano, căruia vreau sa ii mulțumesc, dar și din partea echipei CarCover Veloteca, ca ma aștepta acasă + motivația din fiecare dimineața a lui Dima, care îmi spunea: hai Sînza ca trece cumva și ziua asta, am reușit sa închei toate cele 12 zile de cursa, zile in care temperatura era și de 48 de grade Celsius.
Acum îmi aduc aminte ca intr-o etapa când echipa mea a reușit o victorie superba la sprint, prin Riccardo Stacchiotti, unul dintre directori altei echipe a venit la noi sa ne felicite dar a mai spus ceva: Bravo, dar mâine noi câștigam! A spus asta cu o siguranța și cu o lejeritate foarte mare.
5.Care consideri că este cea mai frumoasă competiție de șosea din România? Dar de MTB? Și mai ales, de ce?
Cea mai frumoasa competiție de sosea din România este bineînțeles Turul Bihorului, iar la MTB este Crater XCO. Ambele au un traseu și o organizare de nota 10!
6.Cum a fost etapa de 234 de km din Turul Croației? Cum este să pedalezi această distanță în regim de concurs?
De etapa de 234 de km nu îmi aduc aminte prea multe, dar îmi aduc aminte de etapa in care ultimii 20 de km au făcut toată diferența de nivel din toată cursa din aceea zi. Știu ca am sosit pe locul 35 lângă mari cicliști. M-am simțiți super, bine-nțeles după cursa.
7.În acest sens, ai putea să iei în calcul participarea la o competiție de MTB precum cea de la Salzkammergut, la tresul lung, de 210 km cu peste 7.000m diferență de nivel? Ai face-o doar de hobby sau te-ai gândi serios la unul din locurile fruntașe?
Nu m-am gândit încă la asta, și nici nu ma bate gândul.
8.Ce te atrage atât de mult la competițiile de ciclocros? Faptul că sunt în afara sezonului și poți continua să participi la competiții sau este pasiune adevărată?
Desi am câștigat multe curse la ciclocros, chiar Campionatul National la Elite in fata lui Grosu, nu prea ma atrage nimic la ele. Am participat mai mult pentru pregătirea mea sau sa îmi văd evoluția de la o cursa la alta.
9.Să vorbim acum un pic și despre tine: cât de strict ești în ceea ce privește antrenamentul, nutriția și odihna? Ești genul care poate să presteze și fără să fie prea strict sau nu există așa ceva? Cât de mult consideri că a contribuit talentul la reușitele tale?
Pana acum nu aveam treaba cu nutriția sau cu odihna dar de aproximativ 5 luni am început sa ma documentez și sa studiez aceste lucruri. Pana atunci mâncam tot ce aveam pofta și nu aveam absolut nici o reținere. După ce am început sa aflu mai multe, am început sa îmi dau seama cat de importantă este nutriția. Cu gândul ca dacă pana acum a fost așa cum ar fi dacă as avea totul sub control? Cu siguranța mult mai bine!
Talentul este important dar când vorbim de performanța înseamnă foarte puțin. Dar da, pentru mine a contat talentul, dar mai trebuie multă munca.
10.Care sunt satisfacțiile pe care ți le aduce viața de sportiv? Ești extrem de activ și mai mereu plecat pe undeva. Pentru cei 20 ani ai tăi ar trebui să fie un stil de viață grozav.
Bine-nțeles după munca vine și satisfacția. Îmi place sa călătoresc, sa văd lucuri noi și sa ma întâlnesc peste tot cu persoane noi. Acest lucru este unul dintre factori care ma tine motivat in ceea ce fac, îmi place sa spun: muncește cât poți de tare, visează cât poți de mult, trăiește cât poți de frumos.
11.Cum vezi ciclismul românesc în următorii 5 ani? Mă refer pe plan intern, dar mai ales internațional. Ce șanse are această disciplină în a da naștere unor sportivi care să ne reprezinte pe locurile fruntașe ale competițiilor din afara țării?
Dacă vrem ca și în țară să avem sportivi romani pe locuri fruntașe trebuie investiție și corectitudine. Însă sunt putine cluburi sportive in România, indiferent de ramura sportiva, care fac asta. Cu asta cred ca am spus tot.
12.Accidentările pe care le-ai suferit s-au întâmplat pe șosea sau pe munte? Care consideri că vine la pachet cu un grad mai mare de risc? Mulți afirmă că șoseaua este mai periculoasă prin prisma vitezelor care se ating.
Nu știu ce sa spun, la sosea cazi și dacă nu ești tu vinovat, la MTB ți-o faci cu mâna ta.
13.Pe ce biciclete concurezi la momentul actual?
Când am început acest sport aveam o bicicleta foarte grea, cumpărată de mine, cu bani munciți de mine și așa mai departe, am muncit și pot sa spun ca in prezent am 2 biciclete de top primite de la echipa, la sosea Merida Scultura Special Edition și la MTB Merida Ninety Six Team , model 2019.
14.Cum vezi locul bicicletelor electrice în această scenă în următoarea perioadă, dat fiind faptul că devin din ce în ce mai populare. Ai participa, spre exemplu, la un maraton dificil pe e-bike-uri?
Bicicletele electrice sunt foarte bune, de ce? Nu toată lumea are pregătirea necesară sa urce intr-o tura cu bicicleta urcări mai grele. Așa au varianta de a face un traseu mult mai ușor dar la fel de plăcut cu o bicicleta electrică. Sau sa iasă cu prietenii care au o pregătire mult mai buna decât ei. Pentru competiție nu m-am gândit dar la bătrânețe cu siguranța o sa folosesc și eu bicicleta electrică, pana atunci probabil o va folosi viitoarea nevasta.
Mulțumim mult pentru timpul acordat și mult succes în continuare!
